Carti, editura Art

F.M. Dostoievski

Dublul.

Editura: Art

Povestire, nuvelă sau chiar microroman, Dublul (1846) prezintă stări extreme de conştiinţă, manifestări schizofrenice sau idei obsesive. Avem a face cu un funcţionar respectabil, Goliadkin senior, care se află pe punctul de a se dezintegra social din cauza apariţiei tulburătoare a unei sosii. Dublul, Goliadkin junior, încearcă să distrugă reputaţia protagonistului şi să îi uzurpe locul în cadrul birocraţiei ruseşti. Surpriza, însă, survine atunci când se dovedeşte că acesta din urmă nu este decât o manifestare schizofrenică a eroului nostru

Jeff Kinney

Jurnalul unui puşti 2. Rodrick e cel mai tare.

Editura: Art

Rodrick e cel mai tare duce mai departe aventurile lui Greg şi ale fratelui său Rodrick. Proaspăt întors din vacanţa de vară, îndrăgitul personaj Greg ascunde un secret a cărui dezvăluire i-ar pune în pericol reputaţia în rândurile colegilor şi, mai ales, colegelor de şcoală. Singurul care cunoaşte acest secret este fratele său, liderul formaţiei Skutek Plyn, care nu scapă nici o ocazie pentru a-l şantaja. Fiecare pagină este, după cum ne-a obişnuit deja primul volum, plin de poante şi de situaţii amuzante, pe care însă umorul şi inteligenţa lui Greg le rezolvă fără doar şi poate. La sfârşitul acestui roman în benzi desenate nu veţi afla doar cine a fost marele câştigător al Concursului de Talente de la şcoala unde învaţă Greg şi de ce Rodrick e cel mai tare, ci şi multe alte trucuri care transformă viaţa de elev într-o aventură cât se poate de palpitantă.

MORRIS DESMOND

MAIMUTA GOALA-Recenzie

Editura: Art

Eram curios sa citesc aceasta carte, uimit fiind de faptul ca desi a fost scrisa in 1967, am gasit-o tratata cu admiratie in mai toate scrierile biologilor, antropologilor, chiar si filozofilor contemporani de rasunet. Cartea este scrisa de un zoolog , Desmond Morris si isi dezvaluie subiectul din primele pagini ale introducerii: “ Exista 193 de specii de maimute in viata,unele cu coada, altele fara. 192 dintre ele sunt acoperite de par. Exceptie face o maimuta goala,autonumita HOMO SAPIENS”. Era de asteptat astfel ca primul capitol sa se ocupe de aceasta enigma: de ce oamenii sunt singurele primate si mai mult decat atat, printre singurele mamifere, fara par? Problema ii framanta pe savanti de multa vreme si mai multe teorii,mai mult sau mai putin fanteziste au fost avansate. Una dintre cele mai interesante este ca lipsa parului este o parte integranta a procesului de neotenie (prelungirea anumitor caracteristici juvenile in viata adulta ) – astfel,un pui de cimpanzeu la nastere, are, ca si omul ,doar capul acoperit cu par. Este posibil astfel ca la om, specia care pastreaza multe caractere neotene, aceasta stare sa fie intarziata si in perioada adulta .Interesant ...

Desmond Morris

Zoomenirea.

Editura: Art

Un studiu clasic despre cum se adaptează animalele din noi la junglele de beton ale oraşelor. "Nu trebuie să comparăm locuitorul oraşului cu un animal sălbatic, ci cu un animal captiv. Animalul uman modern numai trăieşte în condiţiile naturale ale speciei lui. Capturat, însă nu de vreun colecţionar, ci de propria sa inteligenţă sclipitoare, s-a aruncat singur într-o uriaşă menajerie agitată, unde este într-un continuu pericol de a ceda tensiunii. Însă, în pofida presiunilor, avantajele sunt enorme. Gradina zoologică, precum un părinte uriaş, are grijă de ocupanţii ei: le oferă mâncare, apă, adăpost, igienă şi asistenţă medicală; problemele fundamentale ale supravieţuirii sunt reduse laminim. Rămâne, astfel, mult timp liber. Cum este folosit acest timp într-o grădină zoologică neumană, variază, bineînţeles, în funcţie de specie. Unele animale se relaxează liniştite şi dormitează la soare; pentru altele, din contră, inactivitatea prelungită este din ce în cemai greu de suportat. Dacă eşti un locuitor al grădinii zoologice umane, inevitabil faci parte din a doua categorie. Deoarece ai un creier în esenţă explorator ...

Toni Morrison

Paradis

Editura: Art

Ruby - un orăşel fictiv din Oklahoma, întemeiat de oameni de culoare, mândri, de rasă pură, pentru care eliberarea din sclavie a fost doar începutul unei lungi peregrinări dureroase, în timpul căreia şi-au dat seama că există şi altă ierarhie socială, bazată pe gradaţiile de culoare a pielii. La periferia oraşului, clădirea stranie a Mânăstirii adăposteşte un grup de femei care, prin felul lor independent şi nonconformist de a fi, par să ameminţe echilibrul fragil al comunităţii. Semnele rele încep să se adune pentru locuitorii din Ruby, liniştea e tulburată de evenimente neobişnuite şi, încetul cu încetul, tensiunea dintre cele două tabere devine dramatică. Oare ce se va întâmpla cu Paradisul lor? O nouă capodoperă care îţi taie răsuflarea, explorând conflictele religioase, culturale şi rasiale din societatea americană. (Elle) Morrison nu are egal în ce priveşte demascările şi noile deschideri create în ficţiunea americană. (Independent) Un roman profund şi serios, de o neaşteptată frumuseţe. (Harpers & Queen) Paradis este cea mai ciudată Paradis este cea mai ciudată şi originală carte scrisă de ...

Jeff Kinney

Jurnalul unui pusti 4.Căldură mare.

Editura: Art

E vacanţa de vară - vremea e perfectă şi toţi puştii au ieşit afară la joacă. Unde să fie oare Greg Heffley? În casă, cu jaluzelele trase, distrându-se cu jocuri video. După cum spune el însuşi, Greg este genul de copil căruia îi place să stea mai mult în casă, aşa că acum are ocazia să-şi petreacă vacanţa perfectă: fără reguli, fără responsabilităţi. Mama lui are însă o cu totul altă părere despre vacanţa ideală şi planifică o mulţime de activităţi în aer liber şi de ieşiri „în familie". Cine va câştiga? Va reuşi oare noul membru al familiei Heffley să schimbe totul? „O serie care revoluţionează cărţile pentru copii... o formulă plină de umor, care nu dă greş." Publishers Weekly „Jurnalul unui puşti va cuceri lumea." Time „Una dintre cele mai de success serii pentru copii." Washington Post „A fermecat chiar şi pe copiii care nu se omoară cu cititul." USA Today

Jeff Kinney

Jurnalul unui puşti 3. Ultima picătură.

Editura: Art

Cel de-al treilea volum al seriei care i-a cucerit pe puştii din toată lumea revine cu şi mai multe aventuri, poante şi desene, garantând că nici cei mai reticenţi cititori nu-l vor lăsa din mână. Să fim cinstiţi: Greg Heffley nu se va schimba niciodată. Însă cineva ar trebui să-i explice asta tatălui lui Greg. Vedeţi voi, Frank Heffley vrea ca fiul lui să fie un dur şi tocmai de aceea îl înrolează în echipe de sport şi în alte activităţi „bărbăteşti“. Desigur, Greg poate să se sustragă cu uşurinţă acestor eforturi. Dar când tatăl său îl ameninţă cu înscrierea la academia militară, Greg îşi dă seama că trebuie să se pună pe treabă sau... pe armată.

Draga Theo

Editura: Art

Volumul reprezintă o selecţie de 415 scrisori şi fragmente de scrisori din corespondenţa mult mai amplă a lui Vincent van Gogh (1853–1890) cu fratele său mai mic Theo (1857–1891) şi acoperă un răstimp de 18 ani, din august 1872 până în iulie 1890, când pictorul s-a sinucis. Toate cheltuielile artistului legate de locuinţă, de mobilier, de îmbrăcăminte, de mâncare şi băutură (din ce în ce mai multă, se pare), de culori şi pânze pentru pictură, iar, mai târziu, când Vincent s-a îmbolnăvit de nervi, de tratamentele urmate în mai multe sanatorii – toate au fost suportate de Theo, care, între timp, aduna picturile şi desenele trimise de fratele său şi se străduia să i le vândă. Chiar dacă un singur tablou al lui Vincent a fost vândut în timpul vieţii sale, Theo van Gogh a fost acela care a salvat opera unui mare artist de la irosire, salvându-se şi pe sine dintr-un probabil anonimat.

Pierre Bourdieu

Schita pentru o autoanaliza

Editura: Art

Schiţă pentru o autoanaliză, ultimul text al lui Pierre Bourdieu, publicat postum, ne propune - pe armătura propriului sistem teoretic şi metodologic - eboşa traiectoriei sale personale şi intelectuale. Prevestită de „insolitele confesiuni impersonale" din Meditaţii pascaliene, demarată ca proiect în partea finală a ultimului curs pe care l-a ţinut la Collège de France, volumul se vrea o autosocioanaliză. Proiectul lui intelectual este de a găsi acel „loc geometric al tuturor perspectivelor" despre care vorbea Leibniz, evitând atât „excesul de proximitate", cât şi „excesul de distanţă", încercând să nu devină „ideologul propriei sale vieţi". Rezultatul - un balans eroic şi, pe alocuri, improbabil între personal şi impersonal - este cea mai frumoasă şi mai adevărată carte a lui Pierre Bourdieu.

Desmond Morris

Maimuta goala-DISCOUNT 10%

Editura: Art

“ Exista 193 de specii de maimute in viata,unele cu coada,altele fara. 192 dintre ele sunt acoperite de par. Exceptie face o maimuta goala,autonumita HOMO SAPIENS”. O captivanta incursiune in lumea celei mai inteligente maimute :omul. Cartea s-a vandut in peste 10 milioane exemplare in toata lumea si a fost tradusa in aproape toate limbile cunoscute.

A.Ilian, St. Ilinca si P. Nicolescu

Limba si literatura Romana pentru cls a V-a

Editura: Art

L. Paicu si M. Lazar

Literatura romana Bacalaureat 2004

Editura: Art

A.IIian, St.IIinca si P. Nicolescu

Limba si Literatura Romana cls a V-a

Editura: Art

A.Costache, S.Illinca si F. Ionita

Limba si literatura romana pentru examenul de capacitate

Editura: Art

M.Cheroiu, A.Dimieru si St. M. Ilinca

Limba si literatura romana pt cls a VII-a

Editura: Art

Adrian Costache

100 variante de subiecte pentru examenul national de bacalaureat

Editura: Art

Desmond Morris

Zoomenirea- recenzie

Editura: Art

Desmond Morris este de profesie zoolog, dar si pictor supra-realist ( a expus alaturi de Miro) si a devenit celebru odata cu publicarea cartii “Maimuta goala”. Desi este autor a peste 20 de volume in care studiaza comportamentul diverselor animale - de la cai, la feline- pasiunea sa ramane studiul “animalului din noi”, oamenii. De data aceasta, “maimuta goala”, este studiata departe de mediul sau natal, jungla, in mediul pe care singura si l-a creat pentru propriul confort, prin inteligenta sa sclipitoare: orasul, sau asa cum deseori avem tendinta de a-l caracteriza: jungla urbana. Doar ca, spune autorul, lucrurile au degenerat si omul nu mai pare sa semene deloc cu rudele sale din salbaticie, de aceea comparatia cu o jungla este inexacta: animalele din jungla nu se automutileaza, nu se masturbeaza, nu fac ulcer gastric, nu devin fetisiste, nu sufera de obezitate, nu sunt homosexuali si nu comit crime. Aceste caracteristici ale omului, fundamental diferite de ale animalelor salbatice par insa a aparea la animalele aflate in captivitate. De aceea,continua el, orasul nu este nici pe departe o jungla din beton ci o gradina zoologica umana. Cu siguranta viata pe care ...

J. Hillis Miller

Etica lecturii

Editura: Art

Abordând problema relaţiei între etic şi estetic, J. Hillis Miller nu urmăreşte să elaboreze o teorie a interpretării ce va căuta în produsul actului creator manifestarea unui act moral; dimpotrivă, el analizează etica demersului interpretativ propriu-zis. Este interpretarea mea morală numai dacă respectă cu fidelitate lumea textului? Poate acesta să se ofere unei astfel de interpretări? Pornind de la definiţia conceptului în filosofia kantiană, comparând-o şi completând-o apoi cu teoria lui De Man, Miller face o paralelă între etica socială şi o etică a lecturii, aşa cum este ea înţeleasă de câţiva scriitori (George Eliot, Trollope, James şi Benjamin) care îşi re-citesc propria opera. Ceea ce spune un autor despre textul său nu este altceva decât un nou text; cel dintâi ascunde "lucrul" (The Thing), revelându-l în acelaşi timp. Etica lecturii rămâne doar promisiunea că absenţa poate deveni prezenţă, imposibilul posibil; o promisiune a cărei împlinire va fi permanent amânată.

Daniel Barbu

Indistinctia. O cronică a sfârşitului politicii româneşti.

Editura: Art

"Răsturnarea comunismului şi transformarea postcomunistă nu au întemeiat în România - sau în orice altă societate născută din resturile leninismului - un popor nou, o naţiune creată printr-un legământ reciproc încheiat împotriva oricărei forme de dependenţă, de putere discreţionară, de abuz, de muncă zadarnică, de dispreţ faţă de demnitatea persoanelor şi de idolatrie. Scoşi, aproape împotriva voinţei lor, din robia faraonică a comunismului, românii s-au grăbit să se închine viţeilor de aur ai intereselor private, averilor câştigate fără efort, iresponsabilităţii, incompetenţei, înclinaţiilor populiste şi popularităţii imediate. După 1989, ei par să nu mai fi avut răbdare să aştepte ca legile să fie scrise de la altitudinea unei gândiri temeinice. Un deşert fără norme, trasee prestabilite şi direcţii calculate li s-a părut preferabil oricărei hărţi ce promitea o ţară guvernată de legi şi nu condusă de oameni. În termeni topografici, inconvenientul oricărui deşert este indistincţia. Pe oriunde ai trece, peisajul arată la fel. Poţi călători pe distanţe mari cu sentimentul că împrejurimile sunt ...

Jean Améry

Despre îmbătrânire

Editura: Art

Ne vom întâlni deseori aici cu omul care îmbătrâneşte - cu femeia sau cu bărbatul care îmbătrâneşte -, şi el ni se va arăta în felurite ipostaze, în deghizări multiple. Aici îl vom recunoaşte pe cel ce îmbătrâneşte ca pe o figură familiară dintr-o operă literară, colo va fi o pură abstracţie izvorâtă din puterea imaginaţiei, pe când în alte locuri în el se va contura figura autorului scrierii de faţă. Vom vedea cum omul care îmbătrâneşte abia a împlinit patruzeci de ani, căci, în anumite împrejurări, procesul pe care căutăm să-l descriem aici se anunţă încă de timpuriu. În alte cazuri, va apărea ca un om aflat în cel de-al şaselea deceniu de viaţă, care, prin urmare, conform unei obiectivităţi vag statistice, e într-adevăr pe cale să devină un bătrân. Aici, unde ne interesează existenţa şi scurgerea timpului, el va apărea drept un om care abia a împlinit cincizeci de ani, dar care, fireşte, prin moartea-i timpurie, va justifica astfel faptul că la vârsta asta el deja se simţea ca un om care îmbătrâneşte, şi din această pricină va trebui considerat ca atare. Dăm peste el tocmai când a ajuns ...