Descriere: Traducere din limba japoneza si note de Iuliana Oprina si Florin Oprina
O tinara coboara pe scara de urgenta a unei autostrazi suspendate. Intentioneaza sa ucida un om. In alta parte a metropolei, un profesor de matematica e de acord sa rescrie romanul unei fete dislexice. Fara s-o stie, cei doi se cauta, iar actiunile lor declanseaza o adevarata avalansa de evenimente, pentru ca la Murakami povestile simple nu sint niciodata simple. In spatele realitatii banale se ascund intotdeauna tenebre periculoase, iar trecutul nu se lasa nici rescris, nici uitat cu usurinta. Tinara ucigasa si profesorul de matematica descopera treptat ca au stirnit din umbra forte colosale care ameninta insusi destinul lumii. Romanul poate fi citit ca o poveste de dragoste, dar in acelasi timp este o meditatie asupra fanatismului si asupra violentei pe care acesta o provoaca. Nu in ultimul rind, 1Q84 ridica o intrebare asupra existentei libertatii, indiferent de formele ei de expresie.
„Prin povestile lui simple, vioaie, inteligente, adevarate fictiuni postmoderne, uneori mai serioase, alteori mai rarefiate decit romanele lui Pynchon, Murakami ofera cititorului sau o varietate culturala mereu surprinzatoare.” (The Washington Post)
„In romane, ca si in viata, Haruki Murakami este intr-o perpetua cautare a eului. Firul calauzitor al acestei cautari epopeice este o constiinta narativa sinuoasa, discreta, blind interogativa.” (The New York Times Book Review)
Autori: Haruki Murakami | Editura: Polirom | Anul aparitiei: 2011 | ISBN: 978-973-46-2006-7
Cartman Melisa
Performanţa estetică a romancierei constă în redarea faptelor din perspectiva eroilor săi, tineri care au avut neşansa de a se naşte în lumea cartierelor de margine ale marilor oraşe, bântuite de sărăcie şi violenţă; imaginile şocante, cel mai adesea, sunt redate într-un limbaj argotic, de un mare impact emoţional.
Constantin Constantin-Marius
"Privesc cu uimire scurgerea timpului în răsărituri şi apusuri ale soarelui, mă gândesc cu melancolie la ploile ce cad pe pământ, frunzele ce sunt călcate în picioare. Dar tot primăvara îmi aduce culoare în obrajii catifelaţi şi mă îndeamnă la viaţă şi iubire."
Yukio Mishima
Mishima se exprimă mărturisind. Tabloul care-l reprezintă pe Sfântul Sebastian străpuns de săgeţi îl urmăreşte pe adolescentul Kochan, alter ego al autorului, ca un ideal de frumuseţe în suferinţă. Anomalia din viaţa lui e că nu regăseşte idealul de frumuseţe în trupul femeii, ci în cel al bărbatului şi, în cele din urmă, într-un narcisim care îl sperie. Ieşirea din criză pare să fie frumoasa Sonoko, pe care vrea s-o iubească pentru a-şi dovedi normalitatea, dar nu e în stare. Nici războiul nu-i dă lui Kochan şansa să devină ceea ce-ar vrea: declară că suferă de pneumonie şi evită să devină martir, precum Sfântul Sebastian. Mishima pare să se întrebe dacă, în spatele măştii sale, există într-adevăr un sine. În fond, masca este el însuşi. Identitatea lui e paradoxală: homosexualitatea nu e decît o heterosexualitate inversată, narcisismul e semnul urii de sine, dorinţa de moarte e teama de sfârşit. „Sunt un complicat paradox inutil", scrie Mishima. „Acest roman este dovada psihologică a faptului.“