AUTOPORTRET TARZIU.

Nichita Stanescu

Necuvintele

„Nichita Stănescu a intuit de tânăr ascunsele, dar uriaşele resurse ale limbajului poetic de a spune infinit mai mult decât stă scris pe hârtie. Cuvântul îşi poate transgresa semnificaţiile, poate sări peste umbra sa. Liderul neomodernismului nostru epuizează Dicţionarul limbii române, nu pe întinderea, dar în adâncimea acestuia. El compune, din cuvintele pe care cu toţii le cunoaştem, necuvinte trase într-o limbă nemaiauzită, de o stranie frumuseţe.“

Cristi Iordache

Al treilea dor.

Oglinda chipului meu De ce esti trist, de ce esti trist, Suna o intrebare de curand. Eu am raspuns ca sunt artist Si ca pictez cu dragoste plangand

Ioana Bogdan

Anumite femei

Volumul a primit in 2006 Premiul pentru Poezie la Concursul de manuscrise al Uniunii Scriitorilor din Romania. „Asemenea unui gladiator, Ioana Bogdan da lupta artistica in centrul ringului. Cititorii, cocotati pe gradene, o incurajeaza cu degetul mare intors spre pamint: «Sufera! Sufera pentru noi!». Poezie etat d’ame, proiectie a sfisierii interioare asupra unei lumi de marionete vagante, Anumite femei marturiseste despre o feminitate inadaptata, delicata si profunda. Cuvinte montate cu precizie, versuri-sentinta, poeme cu dangat de clopot catedral. Poeta aceasta care ingheata cotidianul pentru a-l traversa uimita, descumpanita de abulia ce o impresoara, este expresiva mai ales prin tacerile ei sugestive. Wanderer romantic in spatiu si timp, Ioana Bogdan deseneaza cu precizie gesturile, privirile, cuvintele tatalui, mamei, barbatului, prietenului etc. Ranita, nu uita nimic, iarta mereu. Cind tabloul este intors spre public, acesta se recunoaste pe el insusi: obiecte insufletite strabatind orasul, buimace, in cautarea unui sens. Gladiatorul se lasa invins, spectacolul este salvat, universul se incoloneaza. Cine se face vinovat ca Femeia mai supravietuieste doar in ...