Banchetul de litere.

Gavriliu Laura-Irina

Comunicarea politica si argumentarea.

Lucrarea are meritul de a oferi o privire de ansamblu asupra problemelor referitoare la argumentare şi a strategiilor argumentative în discursul politic românesc actual. În primul capitol al lucrării, Analiza discursului, autoarea lucrării subliniază faptul că discursul este unitatea pragmaticii lingvistice, reprezentând locul de manifestare a efectelor de sens şi a contextualizărilor. Capitolul al doilea, Argumentarea - mecanism de articulare a discursului, prezintă accepţiile conceptului de argumentare, argumentarea fiind ansamblul de tehnici discursive ce permite crearea sau adeziunea interlocutorilor la ideile ce le sunt prezentate. Scopul oricărei argumentări este, aşadar, în opinia autoarei lucrării, aderarea auditoriului la ideile care îi sunt expuse. Capitolul Strategii argumentative în discursul politic românesc actual prezintă opinia autoarei conform căreia argumentarea poate fi considerată un ansamblu de tehnici discursive, având rolul de a provoca adeziunea alocutorului la tezele prezentate, argumentarea putând fi considerată, din această perspectivă, o strategie vizând să inducă o anumită opinie asupra unei situaţii, persoane etc. ...

Westphalen Marie-Helene

Comunicarea externa a firmei.

Practică dar şi didactică, "Comunicarea externa a firmei" prezintă esenţialul în legătură cu ceea ce trebuie ştiut despre: comunicarea vizuală, relaţiile cu presa, comunicarea financiară, comunicarea de criză, tehnicile de mecenat, sponsorizarea, respectiv publicitatea.

Ioana Parvulescu

Lumea ca ziar. A patra putere: Caragiale

Caragiale a înţeles de tânăr că ziarul are două feţe, ca orice obiect al progresului, ca dinamita, de pildă. Dacă faţa bună e importantă, taie drumuri noi, ajută la aerisirea locurilor stătute, te apără şi dezvăluie minciuna, cea rea, la rândul ei, e departe de a fi neglijabilă. Ce „scrie la gazetă“ devine mai adevărat decât adevărul. Personajele cărţii sunt Presa şi Caragiale. Între cei doi eroi ia naştere o poveste pe care jurnaliştii timpului, mari iubitori de adjective, ar fi numit-o, poate, palpitantă. La sfârşitul unui drum – ilustrat cu zeci de fotografii – prin ziarele apărute între 1873 şi 1911, cât a durat experienţa de gazetar a lui Caragiale, se naşte o teorie nouă, surprinzător de simplă, cu privire la arta lui poetică.