Cartea de nisip.

Marin Malaicu-Hondrari

Apropierea

Apropierea este punctul de intersectie in care biografiile a trei prieteni se transforma din realitate in fictiune. Pe alocuri recognoscibile, personajele scapa intruna din mana cititorului, modificandu-si traseele si profilul. Se camufleaza cu abilitate. Cand firele par unite, o brusca rasturnare de situatie schimba radical perspectiva. Alte drumuri, alte roluri, alte povesti trec in prim-plan. Marin Malaicu-Hondrari cultiva arta suspansului intr-un roman de dragoste, in care nu exista personaje secundare. „Poet in fibra lui intima, dar – ca atatia poeti buni – atras irezistibil de roman, Marin Malaicu-Hondrari este un spirit cultivat, puternic interiorizat. Discursul sau „alb“, de un rafinament aproape auster, are o discreta, dar autentica noblete, iar nevoia de echilibru „clasic“ merge mana in mana cu fascinatia „coborarilor in Infern“. Marele sau atu, pe care cred ca va sti sa-l exploateze pana la capat, este forta interioara, dublata de o capacitate neobisnuita de esentializare a experientelor-limita.” (Paul Cernat) „Pentru Marin Malaicu-Hondrari, ca si pentru Mircea Cartarescu, scrisul constituie actul existential cel mai profund, iar viata ...

Yukio Mishima

Confesiunile unei măşti

Mishima se exprimă mărturisind. Tabloul care-l reprezintă pe Sfântul Sebastian străpuns de săgeţi îl urmăreşte pe adolescentul Kochan, alter ego al autorului, ca un ideal de frumuseţe în suferinţă. Anomalia din viaţa lui e că nu regăseşte idealul de frumuseţe în trupul femeii, ci în cel al bărbatului şi, în cele din urmă, într-un narcisim care îl sperie. Ieşirea din criză pare să fie frumoasa Sonoko, pe care vrea s-o iubească pentru a-şi dovedi normalitatea, dar nu e în stare. Nici războiul nu-i dă lui Kochan şansa să devină ceea ce-ar vrea: declară că suferă de pneumonie şi evită să devină martir, precum Sfântul Sebastian. Mishima pare să se întrebe dacă, în spatele măştii sale, există într-adevăr un sine. În fond, masca este el însuşi. Identitatea lui e paradoxală: homosexualitatea nu e decît o heterosexualitate inversată, narcisismul e semnul urii de sine, dorinţa de moarte e teama de sfârşit. „Sunt un complicat paradox inutil", scrie Mishima. „Acest roman este dovada psihologică a faptului.“

C. S. Lewis

Despre lumea aceasta şi despre alte lumi

„Unii oameni cred că am început să scriu basme întrebându-mă cum le-aş putea spune copiilor ceva despre creştinism; apoi mi-am ales basmul ca unealtă, am strâns informaţii despre psihologia copiilor şi am hotărât pentru ce categorie de vârstă să scriu, am întocmit o listă de adevăruri creştine fundamentale şi am făurit «alegorii» care să le exprime concret. Toate astea sunt pură fantasmagorie. N-aş fi putut cu nici un chip să scriu aşa. Totul a început cu nişte imagini: un faun cu o umbrelă, o regină pe o sanie, un leu magnific. Iar elementul creştin şi-a făcut singur loc în poveste.“ C.S. Lewis adună în această colecţie de eseuri gânduri despre scrierile de ficţiune, discutând în special rolul basmelor şi al literaturii ştiinţifico-fantastice şi îndreptându-şi privirea critică atât asupra unor scriitori precum J.R.R. Tolkien sau George Orwell, cât şi asupra dificilei sarcini de a scrie pentru copii. Lewis îşi afirmă poziţia în contrast cu cea a criticilor literari ai vremii lui: să fii fermecător atunci când aşterni pe hârtie imagini şi întâmplări din lumea noastră reală sau din alte lumi, închipuite, ...