CARTEA ZEILOR SI A DIAVOLILOR.

Bogdan Ghiu

(Poemul din carton). Urme de distrugere pe Marte

Contine CD „Se poate spune ca Bogdan Ghiu realizeaza unul dintre dezideratele majore ale programului generatiei sale, al reinvestirii ontologice a poeziei. Ceva de caligrafie, de calcul si ingeniozitate manierista, produsul, artefactul unui mestesugar capabil sa savureze, cind cu delicii, cind cu o mare melancolie, acest regim claustral din perspectiva caruia, printre gratii de rinduri scrise, se vad tot rinduri scrise. Un sentiment prevalent al modestiei actului poetic: recunoastere a faptului ca literatura nu poate pretinde sa fie altceva decit este. Adica o lume sui-generis, lume scrisa, de hirtie, litere si cerneala, cu limitele si vulnerabilitatile ei, in stare doar sa aproximeze (sau, mai curind, sa simuleze).“ (Ion Pop) Carte-experiment, „de-carte“, simplu adapost provizoriu, precar, din carton pentru vagabondajul poeziei si al poetului, „expozitie“ in „vrac“ de poeme interceptate cu telefonul mobil, prin care poezia este privita (si propusa), in ciuda exilarii ei, ca suprema „comunicare ascunsa“, intima, a lumii, volumul continua, radicalizeaza si incearca sa depaseasca unul dintre cele mai coerente si mai ambitioase programe poetice ...

Ioana Bogdan

Anumite femei

Volumul a primit in 2006 Premiul pentru Poezie la Concursul de manuscrise al Uniunii Scriitorilor din Romania. „Asemenea unui gladiator, Ioana Bogdan da lupta artistica in centrul ringului. Cititorii, cocotati pe gradene, o incurajeaza cu degetul mare intors spre pamint: «Sufera! Sufera pentru noi!». Poezie etat d’ame, proiectie a sfisierii interioare asupra unei lumi de marionete vagante, Anumite femei marturiseste despre o feminitate inadaptata, delicata si profunda. Cuvinte montate cu precizie, versuri-sentinta, poeme cu dangat de clopot catedral. Poeta aceasta care ingheata cotidianul pentru a-l traversa uimita, descumpanita de abulia ce o impresoara, este expresiva mai ales prin tacerile ei sugestive. Wanderer romantic in spatiu si timp, Ioana Bogdan deseneaza cu precizie gesturile, privirile, cuvintele tatalui, mamei, barbatului, prietenului etc. Ranita, nu uita nimic, iarta mereu. Cind tabloul este intors spre public, acesta se recunoaste pe el insusi: obiecte insufletite strabatind orasul, buimace, in cautarea unui sens. Gladiatorul se lasa invins, spectacolul este salvat, universul se incoloneaza. Cine se face vinovat ca Femeia mai supravietuieste doar in ...

Cristi Iordache

Al treilea dor.

Oglinda chipului meu De ce esti trist, de ce esti trist, Suna o intrebare de curand. Eu am raspuns ca sunt artist Si ca pictez cu dragoste plangand