Criza spiritului american.

Breviarul. Historia calamitatum.

"Suntem departe de-a avea in fata un roman! Abelard, amatorul de aventuri romantioase, ar fi fost multumit sa-si stie livrat titlul unei carti cu amoruri fericite/demente, cu aventuri galante/principiale, cu morti/supravietuitori. Dar, vorba poetului, n-a fost sa fie asa. Atacand energic literatura, autorul cartii n-a mers decat pana la jumatatea drumului sau epic, de unde, intorcand privirea, s-a simtit cuprins de nostalgie: titlul il chema inapoi. Viguros, hotarat sa nu fie slab ca o muiere si nici sever ca un tratat stiintific, si-a continuat drumul, aci avantandu-se inaripat, cu cantecul pe buze, spre cursele savante, doctorale, spre formularile reci si lapidare, aci zabovind metodic, cu sublerul in mana, ca sa studieze plasmuirile evanescente, parelnicele umbre ale fanteziei, parfumurile suave si inefabilul cel in veci insetat de determinanti. (...) Fapt e ca, in cele din urma, calatorul a ajuns sa scrie o carte care, daca nu e nici tratat si nici roman, ceva tot trebuie sa fie din moment ce e alcatuita din cuvinte si, pusa sub ochii unui alfabet, ii produce individului, pe buze si in interior, un bazait usor si voluptuos..." (Mircea Horia Simionescu)

Ioan Petru Culianu

Calatorii in lumea de dincolo

„Prezentarea facuta de Culianu calatoriilor egiptene de dupa moarte, fantomelor chinezesti, extazului iranian, medicinei grecesti sau misticismului evreiesc ne face sa regindim acele dezbateri despre spirit, materie si aparente care au continuat din vremea lui Berkeley pina in zilele noastre – zilele propriilor noastre «date» despre fizica, matematica, perceptie si conventiile gindirii. Culianu avanseaza o ipoteza cognitiva: traditiile culturale sint rezultatul unui set limitat de reguli simple, cum ar fi: «Exista o alta lume», «Lumea cealalta este plasata in cer», «Exista trup si suflet» si «Trupul moare, sufletul merge pe lumea cealalta». Culianu a prezentat parti ale teoriei sale in alte scrieri despre gnoza, ascensiuni extatice si magie renascentista. Si-a extins si si-a infrumusetat demonstratia in scurte bucati de fictiune. De-a lungul unei perioade infinite de timp, pare sa sustina Culianu, asemenea reguli produc rezultate similare in mintile fiintelor omenesti. Rasturnind astfel complet istorismul, implica oare el existenta unui sistem universal al spiritului care guverneaza perceptia si interfereaza cu lumea fizica?” (Lawrence E. Sullivan)

Sorin Lavric

10 eseuri

„Toată fiinţa lui Sorin Lavric a fost retrasă strategic din lume în vederea scrisului. Scrisul a devenit acum un soi de organ, singurul prin care – după ce toate celelalte simţuri au fost absorbite în el – a mai rămas să se producă contactul cu lumea. Numai că această revărsare firească este captată şi reorientată în câmpurile de forţă ale unei inteligenţe care a întîlnit la timpul potrivit şcoala gândirii. De aici tonul înalt al scrisului său. Fără ingredientul acesta al «gândirii», Lavric ar fi împărtăşit soarta scriitorilor talentaţi şi inculţi, care mor patetic în ograda metaforei şi în sintaxă. Cultura filozofică l-a salvat de perspectiva înecului în propriile-i cuvinte şi l-a învăţat declinarea ideii şi arta de a face ca fiecare propoziţie să poarte în ea zvonul unui gând. Sorin Lavric face parte din prima generaţie asupra căreia Noica şi-a pus pecetea indirect, prin pneuma intermediară a discipolilor săi. Un jurământ al scrisului, făcut sub o anumită cutremurare, îi leagă pe cei căzuţi din mantaua stilistică a lui Noica. Iar acest legământ se bazează pe o credinţă simplă: nu există idee ...