Descriere: E limpede ca adultii au nevoie de povesti. Numai ca zanele lor si-au scurtat rochiile, si-au taiat parul care le ajungea candva pana la calcaie si au invatat sa fie femei, ceea ce e mult mai complicat si periculos decat meseria de zana.
Un manunchi de istorii cu femei asadar, spuse simplu, captivant, de un povestas a carui viata seamana ca doua picaturi de apa cu cea a lui Mircea Cartarescu. In fiecare poveste e un sambure de neobisnuit care sta ascuns in carnea obisnuitului, in „ordinar“ o samanta de extraordinar care da rod epic.
Un omagiu (adesea in sensul cel mai concret, erotic al cuvantului) adus femeilor „pentru ca sunt femei“, rostit de actorul Adrian Pintea.
Autori: Mircea Cărtărescu Lectura: Adrian Pintea | Editura: Humanitas | Anul aparitiei: 2006
Gabriel Liiceanu Lectura: Gabriel Liiceanu
Licheaua este o figura eterna a umanitatii. Aceste pagini nu reprezinta insa un portret al lichelei universale, ci spectacolul intruparii ei in perioada numita "comunism". Licheaua care a facut cu putinta comunismul are desigur o multime din trasaturile lichelei eterne. Cu toate acestea, ceva o distinge de toate lichelele lumii: puterea ei de a se organiza si de a transforma lichelismul in regula a lumii si sistem.
Gellu Naum
Cartea cu Apolodor, performanta stilistica intr-unul dintre genurile cele mai dificile, poezia pentru copii, se adreseaza de fapt tuturor varstelor si a cucerit publicul inca de la inceput.
Aleksandr Puskin Lectura: Victor Rebengiuc
„Suntem nişte pigmei în comparaţie cu Puşkin. Nu mai există printre noi un asemenea geniu. Ce frumuseţe, ce vigoare are fantezia lui! Am recitit de curând Dama de pică. Ce fantezie!... Cu o analiză subtilă el a urmărit toate mişcările lui Hermann, toate chinurile lui, toate speranţele şi, în sfârşit, neaşteptata şi îngrozitoarea lui cădere." F.M. Dostoievski „Două idei fixe nu pot sta concomitent laolaltă în mintea omului, aşa după cum două corpuri nu pot ocupa acelaş loc în spaţiu, în acelaş timp. Trei, şapte şi asul alungară repede chipul bătrânei moarte din închipuirea lui Hermann. Trei, şapte şi asul nu-i ieşeau din minte şi-i reveneau mereu pe buze. Când vedea o fată tânără, spunea: Cât e de zveltă!... Un adevărat trei de cupă. Dacă era întrebat cât e ceasul, răspundea: Şapte fără cinci minute. Toţi bărbaţii burduhănoşi îi reaminteau de as. Trei, şapte şi asul îl însoţeau în somn, luând diferite înfăţişări. Trei înflorea în faţa lui ca o grandifloră învoltă, şapte i se înfăţişa ca o poartă gotică, iar asul ca un păianjen imens. "