Pret: 29,00 RON
Disponibil in 1-3 zile!

De la Mircea cel Bătrân la Neagoe Basarab. Raporturile dintre domnie şi biserică în Ţara Românească

Descriere: O istorie a puterii în Evul Mediu nu ar fi de înțeles fără cercetarea atentă a două instituții cheie: monarhia și biserica. Capii ambelor instituții au fost unși ai lui Dumnezeu, au avut datoria să vegheze la păstrarea dreptei credințe să îndrume „turma” credin­cio­și­lor și să o protejeze. Domeniile lor de competență au fost complementare, iar de buna înțelegere între conducătorul temporal și cel spiritual a depins pacea și bunăstarea credincioșilor. Țările Române nu au făcut excepție de la acest model, foarte schematic prezentat în rândurile de mai sus. Interesul istoricilor români pentru studierea acestor instituții și a raporturilor dintre ele a fost considerabil. A existat însă un dezechilibru datorat evoluției (sau, în anumite privințe, involuției) istoriografiei românești între 1947-1989.
Ovidiu Cristea

Care au fost efectele acestor manifestări ale puterii domnești, destinate să-i impresioneze și să-i convingă în primul rând pe supuși, constituie obiectul unor considerații pe cât de interesante, pe atât de temeinice, care încheie o lucrare îndelung muncită și profund gândită.
Prof. univ. dr. Virgil Ciocîltan

Datoria omului medieval era aceea de a rămâne acolo unde l-a pus Dumnezeu. A te înălţa era semn de trufie, a te coborî, un păcat ruşinos”[1]. Individul nu putea trăi decât supunându-se acestei ierarhii, căci era una creată după modelul împărăţiei lui Dumnezeu, exemplul societăţii celeste, cu armata sa de arhangheli, îngeri şi intercesori, fiind singurul posibil şi cel mai bun cu putinţă.
Pe plan social şi politic, prin urmare, omul de rând trebuia să asculte de superiorii săi: de preotul satului, de boier, de domn; dacă era cleric, trebuia să asculte de stareţ, egumen, arhiepiscop, mitropolit. În plan mental, şi clerici şi laici se supuneau aceleiaşi autorităţi care le reglementa pe toate, Biblia, care propovăduia principala virtute cerută omului medieval – ascultarea. Nu se putea altfel, căci exista credinţa neclintită că Dumnezeu putea interveni şi direct şi indirect în toate aspectele vieţii lor, între El şi muritori existând un şir lung de intercesori ce puteau fi organizaţi în funcţie de puterea de influenţă: Fecioara Maria, ce putea înfăptui orice minune; sfinţii, unii dintre ei locali, treptat specializaţi în înfăptuirea anumitor miracole; unii sfinţi împăraţi aveau şi ei putere de convingere în faţa lui Dumnezeu.
Mentalitatea simbolică impregna întreaga realitate, omul descifrând la fiecare pas semne, confirmate cele mai multe de Biblie, care îi întăreau şi mai mult dependenţa de lumea clericilor experţi în simbolistică. Structura simbolică se impunea, implicit, şi în viaţa politică, unde ceremonii precum ungerea şi miruirea şi însemnele monarhice jucau un rol deosebit de important. Fără ele nu putea exista putere politică.
În această societate puternic ierarhizată se disting două vârfuri supreme de putere, monarhul şi Biserica, cu mai marii ei (papă, patriarh, mitropolit etc.), ambele menite să reprezinte şi să împlinească voia lui Dumnezeu pe pământ. Suveranul era chipul lui Dumnezeu. Biserica - sălaşul Lui. Inevitabil a durat mult timp pentru ca raporturile dintre cele două să fie definite şi reglementate, fără a se ajunge, niciunde, la o formulă absolută cu care toată lumea să fie împăcată. Pentru Bizanţ a fost definit cezaropapismul, ori modelul „simfoniei” ca modalitate de colaborare a celor două instituţii şi de limpezire a caracterului sacru al puterii împăratului. Pentru Europa occidentală disputa celor două puteri a fost mai dramatică, iar problema sacralităţii regelui a fost mai aprig formulată şi dezbătută. Fără a se ajunge la un compromis şi fără să se ştirbească nimic din credinţa populară a puterii divine a monarhului.
Despre instituţia medievală a Bisericii şi a domniei din Ţara Românească s-au scris mii de pagini. Problema raporturilor dintre cele două şi a imaginii reflectate de acestea în mentalitatea omului medieval, abia în ultimele decenii se bucură de o mai mare atenţie. La nivel oficial, funcţionează modelul de guvernare al „simfoniei” bizantine, sau cel al veşnicului conflict dintre cele „două spade”? Cel mai probabil că lumea românească a găsit calea de a adapta diferitele aspecte ale acestor modele la realităţile locale. Dar cum se reflectau ele în mentalul oamenilor de rând? Credeau ei cu adevărat că domnul era „unsul lui Dumnezeu” şi reprezentantul Său pe pământ?
Ca istorici, datoria noastră trebuie să depăşească simpla activitate de analiză a evenimentelor, a traseelor limpezi ale cronologiei sau a influenţelor stilistice din artă. În eforturile noastre de a înţelege şi reconstrui experienţele societăţii româneşti din perioada medievală, definirea relaţiei dintre uman şi divin este deosebit de semnificativă, cu atât mai mult cu cât aceste atitudini reflectă adesea realităţi sociale pământeşti. Şi inversul ecuaţiei este la fel de valabil. Modul de gândire, eminamente religios, al societăţii medievale, poate fi punctul de plecare al analizei raporturilor dintre vârful puterii laice şi cel al puterii ecleziastice.
Ramona Neacșa Lupu

Recomanda unui prieten Printeaza

Alte carti de Ramona Neacsa Lupu

Bookmark and Share

Autori: Ramona Neacsa Lupu | Editura: Cetatea de Scaun | ISBN: 978-606-537-232-0 | Numar de pagini: 260 | Categorie: Istorie  

  

Adauga comentariu


Trebuie sa fii logat pentru a adauga un comentariu. Access cont sau Creare cont nou

  

Karte.ro va recomanda:

ISTORIE, CULTURĂ ȘI CERCETARE, VOL. I

Pret: 50,00 RON

Coordonatori: Dumitru Cătălin Rogojanu, Gherghina Boda

ISTORIE, CULTURĂ ȘI CERCETARE, VOL. I

Ideea conceperii și editării unui volum colectiv intitulat Istorie, cultură și cercetare, a fost generată de nevoia unei examinări mai atente a unor aspecte incitante ce intră în sfera de analiză a acestor termeni, dar și a utilității științifice a unui astfel de demers care tratează într-o manieră intedisciplinară subiectele abordate. Lucrarea se constituie din 28 de studii care reprezintă rezultatul muncii unor prestigioase cadre universitare și tineri cercetători, participanți la prima ediție a conferinței științifice internaționale intitulată Istorie, cultură și cercetare, organizată la Deva de Muzeul Civilizației Dacice și Romane în perioada 6-7 mai 2016, cu sprijinul Consiliului Județean Hunedoara. Laborios realizate, articolele scot în relief, pe de o parte înțelegerea nuanțată, originală a unor teme care încă mai suscită dezbateri aprinse, iar pe de altă parte denotă încercarea de racordare a cercetării istorice și a culturii noastre la exigențele occidentale și plasarea acestor analize pe palier local, regional și național. În ciuda faptului că predomină articolele ce intră în spectrul istoriei, studiile care ...

  

Monarhiile secolului XXI

Pret: 48,16 RON
Pret: 38,53 RON
-20%

Sandra Gatejeanu&Ioan-Luca Vlad

Monarhiile secolului XXI

…răspunsul la întrebarea dacă monarhia mai este adaptată mileniului al III-lea se află în inimile fiecăruia. […] Oricare ar fi neajunsurile hazardului, în trunchiul acestei forme de guvernare se află acumulată experienţa si simbolismul a mii de ani şi, mai mult, un reper social necesar astăzi. Într-o societate globală aflată în transformare permanentă, reperele stabile sunt puţine. Familiile regale şi suveranii sunt astfel de repere. Ei servesc ca apexuri ale societăţii, faţă de care fiecare se poate raporta în mod corespunzător. Pentru cineva care apreciază ordinea şi existenţa unui scop în tot ceea ce facem, monarhul este o necesitate socială. Sper ca, prin această carte, cititorii să afle câte ceva despre această formă de guvernare, aşa cum există ea astăzi, departe de poveştile cu prinţese şi de tabloidele scăpărătoare. Sper ca, aflând câte ceva despre monarhiile lumii, fiecare cititor să poată răspunde la întrebarea de mai sus în cunoştinţă de cauză.

  

Scrieri vechi pierdute atingătoare de

Pret: 29,00 RON

Al. Papadopol-Calimah

Scrieri vechi pierdute atingătoare de Dacia.

O carte a cărţilor pierdute despre daci, însumând aproape trei sute de autori antici ale căror scrieri „atingătoare de Dacia” nu au mai ajuns până la noi, din diferite motive: întâmplare, ignoranţă, nepăsare sau cenzură. O imagine corectă a interesului anticilor pentru neamul dacilor şi, în acelaşi timp, o măsură pentru ceea ce ne-a mai rămas din scrierile despre Dacia: nu mai mult de 10%. O lucrare de mare erudiţie, ignorată cu sau fără intenţie mai bine de un secol. Recuperată şi editată acum într-un volum pentru prima oară.

  
Viziteaza magazinul Karte.ro pe ShopMania Acceptance Mark