despre noi sau despre lume.

Bogdan Ghiu

(Poemul din carton). Urme de distrugere pe Marte

Contine CD „Se poate spune ca Bogdan Ghiu realizeaza unul dintre dezideratele majore ale programului generatiei sale, al reinvestirii ontologice a poeziei. Ceva de caligrafie, de calcul si ingeniozitate manierista, produsul, artefactul unui mestesugar capabil sa savureze, cind cu delicii, cind cu o mare melancolie, acest regim claustral din perspectiva caruia, printre gratii de rinduri scrise, se vad tot rinduri scrise. Un sentiment prevalent al modestiei actului poetic: recunoastere a faptului ca literatura nu poate pretinde sa fie altceva decit este. Adica o lume sui-generis, lume scrisa, de hirtie, litere si cerneala, cu limitele si vulnerabilitatile ei, in stare doar sa aproximeze (sau, mai curind, sa simuleze).“ (Ion Pop) Carte-experiment, „de-carte“, simplu adapost provizoriu, precar, din carton pentru vagabondajul poeziei si al poetului, „expozitie“ in „vrac“ de poeme interceptate cu telefonul mobil, prin care poezia este privita (si propusa), in ciuda exilarii ei, ca suprema „comunicare ascunsa“, intima, a lumii, volumul continua, radicalizeaza si incearca sa depaseasca unul dintre cele mai coerente si mai ambitioase programe poetice ...

Perian Gheorghe

Antologia poeziei naive româneşti din secolul al XVII-lea.

Antologia cuprinde poeme de dragoste şi religioase şi este precedată de un studiu introductive care fixează locul poeziei naive în devenirea poeziei române culte.

Stephane Mallarme

Album de versuri

Nici pe departe o traducere oarecare, Albumul de versuri , versiunea Şerban Foarţă, demonstrează limpede o folosire aproape alchimică a limbajului, în ambele cazuri. Poemele lui Mallarmé, cel reorchestrat de Foarţă, responsabil, de altfel, pentru un întreg mecanism critic ridicat în jurul textului, vorbesc nu doar despre aventura poeziei de-a lungul istoriei, ci şi despre nobleţea simţului lingvistic. Foc e poezia lui Mallarmé şi foc aţi aprins în limbajul nostru poetic. Alegra zi (pentru vivace aujourd'hui) îmi pare o biruinţă. Cu aleasă gratitudine şi afecţiune statornică, Nicolae Steinhardt îşi încheia mesajul către Şerban Foarţă. Cioran, la rândul lui, n-a întârziat, la scurtă vreme după ce l-a citit pe Mallarmé în varianta poetului-traducător, să spună că Foarţă a încercat imposibilul şi a reuşit, graţie talentului său şi virtuţilor poetice ale limbii române (Emil Cioran, 13 mai 1989).