Descriere: Abordând problema relaţiei între etic şi estetic, J. Hillis Miller nu urmăreşte să elaboreze o teorie a interpretării ce va căuta în produsul actului creator manifestarea unui act moral; dimpotrivă, el analizează etica demersului interpretativ propriu-zis.
Este interpretarea mea morală numai dacă respectă cu fidelitate lumea textului? Poate acesta să se ofere unei astfel de interpretări? Pornind de la definiţia conceptului în filosofia kantiană, comparând-o şi completând-o apoi cu teoria lui De Man, Miller face o paralelă între etica socială şi o etică a lecturii, aşa cum este ea înţeleasă de câţiva scriitori (George Eliot, Trollope, James şi Benjamin) care îşi re-citesc propria opera. Ceea ce spune un autor despre textul său nu este altceva decât un nou text; cel dintâi ascunde "lucrul" (The Thing), revelându-l în acelaşi timp. Etica lecturii rămâne doar promisiunea că absenţa poate deveni prezenţă, imposibilul posibil; o promisiune a cărei împlinire va fi permanent amânată.
Autori: J. Hillis Miller | Editura: Art | Anul aparitiei: 2007
Ioan Petru Culianu
„Prezentarea facuta de Culianu calatoriilor egiptene de dupa moarte, fantomelor chinezesti, extazului iranian, medicinei grecesti sau misticismului evreiesc ne face sa regindim acele dezbateri despre spirit, materie si aparente care au continuat din vremea lui Berkeley pina in zilele noastre – zilele propriilor noastre «date» despre fizica, matematica, perceptie si conventiile gindirii. Culianu avanseaza o ipoteza cognitiva: traditiile culturale sint rezultatul unui set limitat de reguli simple, cum ar fi: «Exista o alta lume», «Lumea cealalta este plasata in cer», «Exista trup si suflet» si «Trupul moare, sufletul merge pe lumea cealalta». Culianu a prezentat parti ale teoriei sale in alte scrieri despre gnoza, ascensiuni extatice si magie renascentista. Si-a extins si si-a infrumusetat demonstratia in scurte bucati de fictiune. De-a lungul unei perioade infinite de timp, pare sa sustina Culianu, asemenea reguli produc rezultate similare in mintile fiintelor omenesti. Rasturnind astfel complet istorismul, implica oare el existenta unui sistem universal al spiritului care guverneaza perceptia si interfereaza cu lumea fizica?” (Lawrence E. Sullivan)
Sorin Lavric
„Toată fiinţa lui Sorin Lavric a fost retrasă strategic din lume în vederea scrisului. Scrisul a devenit acum un soi de organ, singurul prin care – după ce toate celelalte simţuri au fost absorbite în el – a mai rămas să se producă contactul cu lumea. Numai că această revărsare firească este captată şi reorientată în câmpurile de forţă ale unei inteligenţe care a întîlnit la timpul potrivit şcoala gândirii. De aici tonul înalt al scrisului său. Fără ingredientul acesta al «gândirii», Lavric ar fi împărtăşit soarta scriitorilor talentaţi şi inculţi, care mor patetic în ograda metaforei şi în sintaxă. Cultura filozofică l-a salvat de perspectiva înecului în propriile-i cuvinte şi l-a învăţat declinarea ideii şi arta de a face ca fiecare propoziţie să poarte în ea zvonul unui gând. Sorin Lavric face parte din prima generaţie asupra căreia Noica şi-a pus pecetea indirect, prin pneuma intermediară a discipolilor săi. Un jurământ al scrisului, făcut sub o anumită cutremurare, îi leagă pe cei căzuţi din mantaua stilistică a lui Noica. Iar acest legământ se bazează pe o credinţă simplă: nu există idee ...
Rudolf Steiner
Antroposofie. O introducere în concepţia antroposofică despre lume
Rostite cu un an înaintea morţii sale, textele conferinţelor lui Rudolf Steiner care alcătuiesc ciclul „Antroposofia” conţin într-o formă concentrată tot ce constituie esenţa şi importanţa acestui domeniu de cunoaştere spirituală pentru lumea actuală. Ştiinţa spiritului apare astfel a fi acel tezaur de înţelepciune care răspunde, într-un limbaj modern, marilor întrebări despre om şi despre lumea înconjurătoare care zac, adeseori ascunse, în orice suflet uman. După ce omenirea a dispus, într-un timp foarte îndepărtat, de o înţelepciune mai mult poetică, instinctivă, ea şi-a dezvoltat o conştienţă ştiinţifică obiectivă, bazată însă numai pe datele comunicate prin simţuri şi aparate. Această cunoaştere exactă, dar trunchiată, a adus omenirea într-o criză gravă din multe puncte de vedere. Antoposofia cuprinde, pentru cel care vrea să conştientizeze toate aceste aspecte precum şi căile de atingere a cunoaşterii realiste, globale, ansamblul de informaţii şi căi practice necesare acestei apropieri de lumile spirituale.