Descriere: Prima ipoteza a cartii de fata este ca filozoful Ludwig Wittgenstein si Hitler s-au cunoscut, iar intre ei s-a petrecut ceva decisiv în tinerete, o intamplare care a influentat cursul istoriei secolului XX, determinindu-l pe Hitler sa purceada la cea mai sangeroasa persecutie a evreilor, iar pe Wittgenstein (a doua ipoteza) sa se amestece in celebra afacere de spionaj de la Cambridge, el fiind, dupa toate probabilitatile, agentul recurtor al spionilor britanici, in cap cu Kim Philby. Analizind in continuare relatiile intregii familii Wittgenstein cu Hitler (prin Wagner si Clausewitz), autorul ajunge la concluzia socanta ca „fara Wittgensteini, n-am fi avut un Hitler“.
Cartea lui Kimberley Cornish este un model de ceea ce s-ar putea numi detectivistica istorica, un demers constind in citirea atenta si interpretarea ingenioasa a textelor, spre a ajunge la evenimentele reale dindaratul lor si a le relationa astfel incat coerenţa lor ascunsa si poate contrafactuala sa devina vizibila. Este exact misiunea unui istoric, dar, in acest caz, a unuia la care efortul de reconstrucţie a trecutului trece, rarisim, prin stiinta de carte a unui savant si filozof. Rezultatul, in aşteptarea verificarilor pe care le-ar putea aduce (sau nu) viitorul, ramane un roman pasionant.
Autori: Kimberley Cornish | Editura: Nemira | Anul aparitiei: 2007 | Numar de pagini: 480
Gabriel Liiceanu
Aaa cum spune si titlul, cititorul are în fata o carte alcatuita din scrisori. Nu e prima de acest gen si, desigur, nici ultima. Ceva o singularizeaza totusi: prilejul care i-a dat nastere, grauntele în jurul caruia s-au asternut atâtea gânduri si atâtea sentimente – nu întotdeauna avuabile, însa întotdeauna salvate de frumusetea expresiei. Acest „graunte" este o alta carte: Jurnalul de la Paltinis. Despre el vorbesc în scrisorile lor, cu patima si însufletire, cu omeneasca încrâncenare si neomeneasca detasare, paisprezece intelectuali români, captivi ai unuia dintre cele mai cumplite momente ale istoriei. Ei sunt: Radu Bogdan, E.M. Cioran, Petru Cretia, Stefan Aug. Doinas, Ion Ianosi, Thomas Kleininger, Gabriel Liiceanu, Constantin Noica, Alexandru Paleologu, Andrei Pippidi, Andrei Plesu, Mariana Sora, Marin Tarangul si Sorin Vieru. PRET VECHI: 39RON
Fernando Pessoa
Aceasta carte aproape mitica, probabil opera cea mai seducatoare a lui Fernando Pessoa, e un monolog interior de o tristete indicibila, care surprinde cu o minutie halucinanta interiorul cu mii de fatete al uneia dintre numeroasele sale heteronime, Bernardo Soares. Cine este Fernando Pessoa?" se intreba Octavio Paz, adeverind inca o data ca opera unuia dintre cei mai importanti, prolifici si proteiformi autori ai secolului XX, "investigatorul solemn al lucrurilor futile", declina personalitatile virtuale coexistand in sine si revelate gratie scriiturii ce atribuie fiecareia o realitate fictiva. Scrisa intre 1913 si 1935 sub forma de panseuri, maxime, aforisme, Cartea nelinistirii pseudojurnalul pessoan, este o cronica a deziluziei si a deriziunii izvorate din convingerea ca viata e lipsita de noima, iar arta nu-i confera nici un sens. Ferit de privirile contemporanilor, cultivandu-si sistematic forta imaginatiei, Pessoa isi construieste un dublu - Bernando Soares - pe care-l asaza intr-un univers personal ireal si cu toate astea mai adevarat, pentru el, decat lumea reala. Soares, un umil functionar in costume cenusii, alege sa-si petreaca viata intr-o izolare aproape monahala, ...
Andrei Codrescu
Ghid dada pentru postumani - Tzara şi Lenin joacă şah
Acest ghid are menirea de a îndruma fiinţele postumane cum să ducă o viaţă dada. Nu este recomandabil, niciodată nu a fost, să duci o viaţă dada. Ghid dada pentru postumani este un manual nepractic pentru un trai practic în această lume postumană în care trăim — totul descris prin examinarea unei imaginare partide de şah, jucată în 1916 între Tristan Tzara, babacul dadaismului, şi V.I. Lenin, babacul comunismului. Această partidă epică la Café de la Terasse din Zürich — o bătălie între viziunile radicale ale artei şi ale revoluţiei ideologice — a durat un secol şi s-ar putea să se joace încă, deşi comunismul pare să fi murit, iar dadaismul este mai puternic ca oricând. Poetul şi viitorul ucigaş în masă se înfruntă deasupra tablei de şah, dar niciunul nu-şi dă seama că miza jocului este lumea întreagă. Luând partida ca o metaforă a celor doi poli ai gândirii, politicii şi vieţii din secolele XX şi XXI, Andrei Codrescu a creat un ghid dada despre dadaism şi despre ce ne poate el învăţa pentru a supravieţui prezentului şi viitorului nostru ultraconectate. În această carte, dadaiştii Duchamp, Ball şi ...