Exerciţii de admiraţie.

Arthur Koestler, Albert Camus

Reflectii asupra pedepsei cu moartea.

Scrise la cea mai înaltă tensiune etică, aceste reflecţii despre pedeapsa capitală ale celor doi mari moralişti care au fost Albert Camus şi Arthur Koestler fac parte din tot ce s-a scris mai adânc şi mai onest în veacul al douăzecilea. Sunt pagini destinate să zguduie certitudinile filistine şi să ne înalţe deasupra a tot ce ţine de prejudecată, indiferenţă, conformism şi tabu. Ele au fost scrise atunci când problema abolirii pedepsei cu moartea agita puternic scena europeană, dar îşi păstrează şi îşi vor păstra mereu actualitatea, atât pentru ţările unde pedeapsa capitală este încă aplicată, cât şi pentru cele unde abolirea ei este pusă recurent în discuţie(Vladimir Tismaneanu)

Martin Heidegger

FIINTA SI TIMP

Fiinta si timp este una dintre cele mai ambitioase carti ale filozofiei, ea nefiind egalata – prin efortul ei de a intelege si de a explica totul – decat de Critica ratiunii pure a lui Kant si de Fenomenologia spiritului a lui Hegel. Miza acestei carti este totodata imensa si limitata.Este imensa pentru ca isi propune sa talmaceasca unitar fiinta a tot ceea ce suntem (si aceasta inseamna deopotriva a tot ceea ce ne inconjoara) fara sa stim ca asta suntem. Fiecare pagina a acestei carti reprezinta un formidabil efort de intelegere a subintelesului. Ceea ce face Heidegger aici este o investigatie in caracterul misterios al banalului si familiarului accesibil, si nu in cel inaccesibil al unui exotic dincolo prezumat.Iata de ce miza acestei carti, fiind imensa, este totodata limitata. Ea nu se ocupa decat de ceea ce se arata fara sa ascunda altceva decat pe sine insusi. In acest sens Fiinta si timp este o carte fara mister. Ceea ce se arata prin sine insusi (fenomenul) nu ascunde in spatele sau nimic, nici lucrul in sine, nici infinitul spiritului absolut. In spatele fenomenului nu este decat partea ascunsa a propriei sale manifestari. Iar cand fenomenul acesta suntem noi ...

Constantin Noica

Jurnal Filozofic

"Visez o scoala in care sa nu se predea, la drept vorbind, nimic. Sa traiesti linistit si cuviincios, intr-o margine de cetate, iar oamenii tineri, cativa oameni tineri ai lumii, sa vina acolo spre a se elibera de tirania profesoratului. Caci totul si toti dau lectii. Totul trebuie invatat pe din afara si pe dinafara, iar singurul lucru care le e ingaduit din cand in cand e sa puna intrebari. Dar nu vedeti ca au si ei de spus ceva, de marturisit ceva? Si nu vedeti ca noi nu avem intotdeauna ce sa le spunem? Suntem doar mijlocitori intre ei si ei insisi. ... Stari de spirit, asta trebuie dat altora; nu continuturi, nu sfaturi, nu invataturi. Filozofia ca donjuanism. Pe langa ea, oamenii de specialitate dac simple casnicii burgheze. Esentialul e sa cuceresti. Nu sa accepti. Nu sa stii." (Constantin Noica)