Fundamentele moralei

Andrei Plesu

Faţă către faţă. Întâlniri şi portrete.

Am învăţat multe din cărţi – spunea cineva – dar am învăţat totul de la cîţiva oameni". Suntem, în bună măsură, suma întâlnirilor de care am avut parte. În ce mă priveşte, am fost norocos. Parcursul de-a lungul căruia s-a alcătuit biografia mea privată şi publică mi-a prilejuit o sumedenie de contacte umane, a căror „urmă" m-a modelat, într-un fel sau altul, de la croială până la cusătură. Şi mă simt îndemnat să dau seamă de această şansă. Am, în plus, convingerea că portretele care urmează pot fi, dincolo de ceea ce înseamnă ele pentru mine, şi foarte utile documente de epocă. (Andrei PLEŞU)

Martin Heidegger

FIINTA SI TIMP

Fiinta si timp este una dintre cele mai ambitioase carti ale filozofiei, ea nefiind egalata – prin efortul ei de a intelege si de a explica totul – decat de Critica ratiunii pure a lui Kant si de Fenomenologia spiritului a lui Hegel. Miza acestei carti este totodata imensa si limitata.Este imensa pentru ca isi propune sa talmaceasca unitar fiinta a tot ceea ce suntem (si aceasta inseamna deopotriva a tot ceea ce ne inconjoara) fara sa stim ca asta suntem. Fiecare pagina a acestei carti reprezinta un formidabil efort de intelegere a subintelesului. Ceea ce face Heidegger aici este o investigatie in caracterul misterios al banalului si familiarului accesibil, si nu in cel inaccesibil al unui exotic dincolo prezumat.Iata de ce miza acestei carti, fiind imensa, este totodata limitata. Ea nu se ocupa decat de ceea ce se arata fara sa ascunda altceva decat pe sine insusi. In acest sens Fiinta si timp este o carte fara mister. Ceea ce se arata prin sine insusi (fenomenul) nu ascunde in spatele sau nimic, nici lucrul in sine, nici infinitul spiritului absolut. In spatele fenomenului nu este decat partea ascunsa a propriei sale manifestari. Iar cand fenomenul acesta suntem noi ...

Arthur Koestler, Albert Camus

Reflectii asupra pedepsei cu moartea.

Scrise la cea mai înaltă tensiune etică, aceste reflecţii despre pedeapsa capitală ale celor doi mari moralişti care au fost Albert Camus şi Arthur Koestler fac parte din tot ce s-a scris mai adânc şi mai onest în veacul al douăzecilea. Sunt pagini destinate să zguduie certitudinile filistine şi să ne înalţe deasupra a tot ce ţine de prejudecată, indiferenţă, conformism şi tabu. Ele au fost scrise atunci când problema abolirii pedepsei cu moartea agita puternic scena europeană, dar îşi păstrează şi îşi vor păstra mereu actualitatea, atât pentru ţările unde pedeapsa capitală este încă aplicată, cât şi pentru cele unde abolirea ei este pusă recurent în discuţie(Vladimir Tismaneanu)