Geniul si zeita

Neagu Djuvara

Intre Orient Si Occident - ANTICARIAT stare foarte buna

Asa cum e prezentata de Neagu Djuvara, care refuza sa se conformeze viziunii sumbre a istoriografiei clasice, fresca regimului fanariot nu e lipsita de o anume ambiguitate: mai conforme cu adevarul istoric, domniile si regimurile fanariote capata uneori nuante pozitive; caci fanariotii, chiar daca n-au facut din prosperitatea tarilor române preocuparea lor principala, incearca sa introduca in universul românesc saturat de Orient caeva din mirajul occidental. Fara indoiala, exactiunile si ororile turco-fanariote sunt o trista realitate, dar perspectiva introdusa de Neagu Djuvara ne obliga sa tinem seama de fapte: universul romanesc este de aceea mai credibil cu ambiguitatile, raspunderile si optiunile sale. (Sorin Antohi)

Ionuţ Vulpescu

Din tara in care stanga e Cartu si dreapta e Lacatus.

Despre sport scriu de obicei gazetarii de specialitate. Ei sunt profesioniştii. Scriu şi amatorii, cei mai numeroşi fiind, dintotdeauna la noi, scriitorii. De la G. Călinescu şi Camil Petrescu în romane din anii '30 şi până la Fănuş Neagu, ieri, sau Radu Cosaşu, azi, în cronici de ziar. (Ultim mohican, Radu Cosaşu. Generaţiile tinere de scriitori nu par să aibă habar de sport.) Ionuţ Vulpescu se situează undeva la mijloc. Îl apropie de primii o anumită aplicare la obiect. De cei din urmă, dimensiunea culturală a comentariilor lui şi, poate, faptul de a nu se fi specializat: a scris de la început despre fotbal, fotbalişti, antrenori şi patroni de cluburi, ca toată lumea, dar şi despre rugbi, tenis şi alte sporturi „minore". Sportul a început să-i intereseze pe scriitori din clipa în care s-a văzut latura morală într-o disciplină care angajează corpul. Latinii ştiau acest lucru: mens sana in corpore sano. A fost nevoie să treacă multe secole până când modernii să redescopere adagiul străvechi. În articolele din culegerea de faţă, se remarcă lesne, dincolo de familiarizarea cu domeniul, perspectiva etică, fără arogantă ...

Virgil Vochina, Dan M. Andreescu, Adrian Ispasoiu, Victor Dunareanu, Traian Boia, Bogdan Tadio

Riscul rutier. Incotro? Ghid de bune practici

Riscul rutier. Incotro? Ghid de bune practici nu este altceva decat o dovada concludenta a evolutiei controlului riscului rutier care, aplicat profesionist si competent, poate preveni si minimiza urmarile accidentelor. Am privit acest ghid dintr-o dubla perspectiva: cea a angajatului si cea a angajatorului, considerand ca acesti doi actori importanti ai sigurantei rutiere vor intelege intentiile noastre pentru a identifica, a evalua si a elimina, pe cat posibil, factorii de risc. Analiza si cercetarea detaliate ale celor patru categorii de management: al comportamentului, al deplasarilor, al parcului auto si al comunicatiilor din paginile ghidului, pot constitui baza prevenirii si reducerii riscurilor rutiere din cadrul companiilor si al intreprinderilor de transport. In tarile civilizate, cu o cultura rutiera eficienta, studiile si cercetarile specifice sigurantei auto demonstreaza ca acele companii care au un management rutier performant au inregistrat o scadere cu peste 40% a incidentei de accident. Eu cred ca impunerea legii este hotaratoare pentru siguranta rutiera, iar Educatia este esenta prevenirii. General (r.) Virgil Vochina