- Arta, ghiduri, enciclopedii
- Sociologie
- Manuale Auxiliare, Culegeri, Teste, Exercitii
- Anticariat
- Autoeducare
- Beletristica
- Business, economie
- Calculatoare, informatica
- Carte copii
- Carte straina
- Comunicare, jurnalism
- Critica literara, eseistica
- Dictionare, limbi straine
- Filozofie
- Hobby
- Istorie
- Manuale scolare, pedagogie
- Medicina, sanatate, alimentatie
- Memorii, jurnale, biografii
- Mister, stiinte oculte
- Poezii
- Politica, drept
- Psihologie, psihanaliza
- Religie
- Science-Fiction
- Stiinta
- Altele
- Diverse
Indistinctia. O cronică a sfârşitului politicii româneşti.
Descriere: "Răsturnarea comunismului şi transformarea postcomunistă nu au întemeiat în România - sau în orice altă societate născută din resturile leninismului - un popor nou, o naţiune creată printr-un legământ reciproc încheiat împotriva oricărei forme de dependenţă, de putere discreţionară, de abuz, de muncă zadarnică, de dispreţ faţă de demnitatea persoanelor şi de idolatrie. Scoşi, aproape împotriva voinţei lor, din robia faraonică a comunismului, românii s-au grăbit să se închine viţeilor de aur ai intereselor private, averilor câştigate fără efort, iresponsabilităţii, incompetenţei, înclinaţiilor populiste şi popularităţii imediate. După 1989, ei par să nu mai fi avut răbdare să aştepte ca legile să fie scrise de la altitudinea unei gândiri temeinice. Un deşert fără norme, trasee prestabilite şi direcţii calculate li s-a părut preferabil oricărei hărţi ce promitea o ţară guvernată de legi şi nu condusă de oameni.
În termeni topografici, inconvenientul oricărui deşert este indistincţia. Pe oriunde ai trece, peisajul arată la fel. Poţi călători pe distanţe mari cu sentimentul că împrejurimile sunt aceleaşi şi că, în fapt, nu ai schimbat nicidecum locul. Este nevoie, de aceea, pentru a străbate deşertul, să priveşti nu în jur, ci în sus, către astrele nopţii. Sunt singurele care îţi pot indica direcţia. Pentru comunităţile politice care se deplasează de la un regim de supunere la unul de libertate, aceşti luminători nocturni sunt ideile. Atunci când nu se lasă călăuzit de idei, nimeni nu mai este cu adevărat capabil fie să indice o direcţie politică oarecare, fie să spună dacă direcţia în care societatea este purtată de inerţia comportamentelor colective şi de ineficienţa actelor de guvernare este una greşită sau corectă. Într-o asemenea situaţie, dacă există vreo direcţie de urmat, aceasta se cuvine găsită prin întoarcere la ordinea ideilor şi nu prin recurs la cea a opiniilor aleatorii, înfăşurate în jurul unor imagini şi evenimente efemere." (Daniel Barbu)
Autori: Daniel Barbu | Editura: Art | Anul aparitiei: 2011
Karte.ro va recomanda:
Aurora Liiceanu
"Existentialul, traitul,substanta concreta si irepetabila a "timpului pierdut" se regasesc intr-un dialog pasionant si fertil cu lecturi, teorii antropologice si psihologice,cu poezii si romane, cu cehov si cu "Citind Lolita in Teheran". Se regasesc, evident, nu atat ca atare, cat ca experienta exemplara si elocventa, prin intermediul careia nu cred ca o cunoastem mai bine pe autoare- asta e de fapt marea iluzie a cartii, natura ei secreta care ascunde parca si mai eficace indaratul acestor aparente confesiuni- dar cunoastem mai bine natura umana, acel cvasiinefabil to anthropinon pe care il vaneaza cu atata perseverenta si stiintele umaniste, si literatura, si artele". (Zoe Petre)
Câini de paie.Gânduri despre oameni şi alte animale .
"Alte animale nu au nevoie de un scop in viata.in mod paradoxal,animalul uman nu poate trai fara un scop.n-am putea oare sa ne gandim ca scopul vietii este pur si simplu acela de a privi? " O analiza atenta si demistificata a lumii contemporane. O critica adusa umanismului si a credintelor de orice fel, care ne-au facut sa traim intr-o lume plina de ruinele unor utopii esuate. O intoarcere la esentele filozofiei, la Platon si invatatii greci, pentru care contemplarea este cea mai inalta forma de activitate umana.
Alexandru Budac
Byron în reţea sau Cum a rămas liberă canapeaua doctorului Freud
"Imaginea noastră despre suflet este la fel de importantă ca imaginea noastră despre univers. De altfel, cele două s-au reflectat mereu una în cealaltă. S-a scris mult despre faptul că universul geocentric şi structura tripartită a sufletului robit de pofte, aprins de pasiuni şi înălţat de raţiune au fost perfect coerente şi inseparabile, aşa cum dualismul cartezian nu poate fi pe deplin înţeles fără fizica lui Galilei. Bucla Stranie, fluiditatea conceptuală, decorporalizarea conştiinţei, Ipoteza markerului somatic nu şi-ar avea sensul în alt univers decât cel descris de teoria relativităţii, gravitaţia cuantică sau găurile negre. Noi suntem cei care decupăm universul în conceptele noastre. Galaxiile şi toate celelalte sunt realităţi mentale. Orice viziune asupra sufletului trebuie să rezolve probleme de epistemologie, etică, estetică. Literaturii, artei în general, i s-a cerut me-reu să le satisfacă pe toate trei sau să se dea la o parte. Mi-am propus să expun felul în care ştiinţele cognitive abordează imaginaţia literară şi să încerc o cartare foarte limpede, sper, a corespondenţelor dintre anumite reprezentări despre ...
