Descriere: Primul volum al Istoriei ţării noastre tratează elementele de bază ale evoluţiei cultural-istorice, de la apariţia omului pe teritoriul României până la cucerirea romană. Partea I a acestui volum acoperă cea mai mare durată a istoriei României, din paleolitic până la prima perioadă a epocii fierului, inclusiv (cap. I-III). Acest interval de timp, de aproximativ un milion de ani, ocupă un loc de primă importanţă în ansamblul istoriei României, aflându-se la temelia întregului edificiu al evoluţiei ulterioare. Un deosebit interes prezintă, fireşte, particularităţile cultural-istorice ale societăţii umane din spaţiul carpato-danubian din această perioadă, în strânsă legătură cu evoluţia culturilor europene, îndeosebi ale acelora din sud-estul Europei, dar şi cu civilizaţiile evoluate ale Orientului Apropiat. Partea a II-a a volumului (cap. IV-X) cuprinde o perioadă relativ scurtă, de circa 600 de ani, în care prezenţa izvoarelor scrise alături de cele arheologice îngăduie o abordare nominală a fenomenelor istorice, în sensul îmbinării evoluţiei culturale cu cea a faptelor propriu-zise. Punctul culminant al istoriei Daciei preromane îl reprezintă răstimpul cuprinzând domniile regilor Burebista şi Decebal, reflectat arheologic în ceea ce se înţelege prin „civilizaţia geto-dacă din perioade de maximă dezvoltare” (cap. VIII-X).
Autori: Academia Romana | Editura: Univers Enciclopedic | Anul aparitiei: 2010
Mircea Ciobanu
Convorbiri Cu Mihai I Al Romaniei
Prezenta editie condenseaza cele doua volume de convorbiri ale scriitorului Mircea Ciobanu cu regele Mihai I al Romaniei, realizate in primul an de dupa caderea regimului comunist si publicate pentru prima oara in anii 1991-1992 la Humanitas. Empatice, profunde, grave, intrebarile marelui poet si prozator ii prilejuiesc ultimului monarh al Romaniei una dintre cele mai frumoase carti de confesiuni din intreaga cultura romana si de asemenea unul din textele capitale pentru intelegerea istoriei si destinului nostru ca popor. Una dintre acele extrem de rare carti dupa lectura careia intelegi cat de sarac ai fi fost inainte de a o citi.
Tudor Dinu
Dimitrie Cantemir şi Nicolae Mavrocordat.
Cartea repovesteşte, dintr-o nouă perspectivă, vieţile celor mai însemnaţi principi cărturari pe care i-au cunoscut ţările române. Însă canonul metodei biografice este revizuit drastic de împletirea fericită a tratării istorice şi a analizei filologice. Abordarea interdisciplinară este impusă, de altfel, de însuşi profilul protagoniştilor, deopotrivă oameni de acţi-une şi literaţi. Reprezentanţi ai unor interese antagonice, Dimitrie Cantemir şi Nicolae Mavrocordat s-au aruncat la începutul secolului XVIII în vârtejul luptei pentru ocuparea tronurilor ţărilor române. Răzvrătindu-se împotriva stăpânirii otomane şi jucând fără succes cartea rusă în speranţa redobândirii puterii de altădată a Moldovei, Cantemir a pierdut tronul de la Iaşi în favoarea lui Nicolae Mavrocordat, deschizătorul lungului şir al domnilor fanarioţi. Dacă despre Cantemir se ştie îndeobşte că a fost un savant cu multiple preocupări de istorie, muzicologie şi etnografie, despre Mavrocordat aflăm că a fost nu doar om politic, ci şi un bibliofil împătimit, un scriitor şi un erudit format atât la şcoala culturii clasice, cât şi a celei occidentale ...
Constantin C. Giurescu
Între mai 1930 şi iulie 1943 au fost mulţi cei care ciuleau urechea la radio când venea ora conferinţelor ţinute de Constantin C. Giurescu pe teme de istorie românească. Profesorul se adresa atunci marelui public, preţ de 15 sau 30 de minute, fermecându-l cu poveşti documentate despre marii voievozi, despre târgurile dispărute ale ţării sau vechile ei judeţe, relatând cum se împărţea dreptatea odinioară pe aceste meleaguri şi ce gusturi de lux aveau boierii, cum au întemeiat Petru şi Asan un stat la sud de Dunăre şi cum s-a petrecut miracolul Unirii. Iată acum reeditate douăzeci şi cinci din aceste « lecţii publice » ţinute la Universitatea Radio şi adunate în volum pentru prima oară în 1942. Şi nu e exclus ca unele detalii care au surprins atunci să-i surprindă azi şi pe contemporanii noştri. De pildă : « Felul în care au înfăţişat cei mai mulţi dintre istorici pe Alexandru Lãpuşneanu este inexact : exagerat în unele privinţe, incomplet în altele. Atmosfera creată de cronica lui Grigore Ureche şi Simion Dascălul, pe de o parte, de nuvela lui Negruzzi, pe de altă parte, i-a fost cu totul defavorabilă : acest ...