Descriere: Volumul al III-lea din Istoria Românilor analizează evoluţia societăţii carpato-danubiano-pontice din momentul cristalizării şi individualizării, în cadrul lumii romanice, a limbii şi poporului român (secolul al VII-lea) şi până la constituirea statelor medievale româneşti de la mijlocul secolului al XIV-lea. Sunt prezentate în cadrul acestei dimensiuni cronologice probleme fundamentale din istoria noastră medievală de început, aşa cum apar ele în lumina rezultatelor cercetărilor, arheologice mai cu seamă, obţinute în ultima jumătate a secolului trecut, de când a luat fiinţă, ca disciplină de cercetare ştiinţifică, arheologia Evului Mediu românesc. Opţiunea tratării diferitelor procese istorice în cadrul structurilor demoeconomice şi social-politice are la bază două motivaţii de substanţă. Una, pragmatică, ţine de natura izvorului documentar, cel arheologic în cea mai mare parte, mai cu seamă pentru secolele VII-XI, izvor în măsură să suplinească lipsa ştirilor scrise, evidenţiind, totodată, evoluţia marilor procese social-economice şi politice în cadrul societăţii româneşti. A doua motivaţie, departe de a fi sentimentală, decurge din prima şi urmăreşte evidenţierea caracterului stabil, permanent al aşezărilor autohtone, caracter incompatibil cu cel al populaţiilor nomade şi migratoare, demonstrat de identitatea etnoculturală a populaţiei acestor aşezări pe întreaga perioadă cercetată. Analizând asemenea procese istorice, constituirea statelor medievale româneşti la mijlocul secolului al XIV-lea nu reprezintă altceva decât etapa finală a unui proces de organizare social-politică a populaţiei autohtone în cursul mileniului I d.Hr., de la obştea rurală, ca formă de organizare social-politică, la faza cnezatelor, voievodatelor şi „ţărilor” româneşti de la cumpăna dintre cele două milenii şi de aici la constituirea satelor medievale româneşti, ca structuri social-politice mature, cu funcţii interne şi externe bine definite. Societatea românească a secolelor VII-XIV, cu structurile sale bine consolidate asemenea zalelor unui puternic lanţ, rămâne singura reprezentantă orientală a viguroasei lumi romanice, având în codul ei genetic, profund imprimat, Sigiliul Romei.
Alte detalii
Colectia: Istorie
Anul aparitiei: 2010
Numar de pagini: 770
Dimensiuni: 17/24 cm.
Autori: Academia Romana | Editura: Univers Enciclopedic | Anul aparitiei: 2010
LIVIU MAIOR
Alexandru Vaida Voievod - Putere si defaimare
Volumul este o ofertă către istorici mai tineri de a nu abandona istoria politică şi de a nu ceda "teritoriul" lor de activitate diletanţilor. Personalitatea lui Alexandru Vaida Voevod merită o monografie bine documentată, care să cumuleze cercetările, să valorifice un material documentar amplu. Intenţia noastră, prin publicarea acestui volum consacrat lui Alexandru Vaida Voevod, vine în prelungirea cărţii tipărite în 1993 şi nu este o reeditare a ei. Timpul scurs până acum a dus la apariţia mai multor studii care au avut ca obiectiv analiza unor momente importante din viaţa sa politică până după înfăptuirea României Mari. Prima parte este dedicată acestei perioade, însoţită de corespondenţa sa cu Cancelaria Arhiducelui Franz Ferdinand, cu Aurel C. Popovici, etc. În această primă parte mai este vorba de răspunsuri la scrisorile lui Vaida deja publicate de către Keith Hitchins. Urmează un studiu consacrat demersului lui Aurel C. Popovici şi Vaida în vremea Primului Război Mondial la Viena, Geneva şi Berlin fără a trece peste conjugarea efortului lor cu Bucureştiul, ceea ce conferă o dimensiune aparte a tot ceea ce au întreprins cei ...
Academia Romana
Primul volum al Istoriei ţării noastre tratează elementele de bază ale evoluţiei cultural-istorice, de la apariţia omului pe teritoriul României până la cucerirea romană. Partea I a acestui volum acoperă cea mai mare durată a istoriei României, din paleolitic până la prima perioadă a epocii fierului, inclusiv (cap. I-III). Acest interval de timp, de aproximativ un milion de ani, ocupă un loc de primă importanţă în ansamblul istoriei României, aflându-se la temelia întregului edificiu al evoluţiei ulterioare. Un deosebit interes prezintă, fireşte, particularităţile cultural-istorice ale societăţii umane din spaţiul carpato-danubian din această perioadă, în strânsă legătură cu evoluţia culturilor europene, îndeosebi ale acelora din sud-estul Europei, dar şi cu civilizaţiile evoluate ale Orientului Apropiat. Partea a II-a a volumului (cap. IV-X) cuprinde o perioadă relativ scurtă, de circa 600 de ani, în care prezenţa izvoarelor scrise alături de cele arheologice îngăduie o abordare nominală a fenomenelor istorice, în sensul îmbinării evoluţiei culturale cu cea a faptelor propriu-zise. Punctul culminant al istoriei Daciei ...
Neagu Djuvara
Asa cum e prezentata de Neagu Djuvara, care refuza sa se conformeze viziunii sumbre a istoriografiei clasice, fresca regimului fanariot nu e lipsita de o anume ambiguitate: mai conforme cu adevarul istoric, domniile si regimurile fanariote capata uneori nuante pozitive; caci fanariotii, chiar daca n-au facut din prosperitatea tarilor române preocuparea lor principala, incearca sa introduca in universul românesc saturat de Orient caeva din mirajul occidental. Fara indoiala, exactiunile si ororile turco-fanariote sunt o trista realitate, dar perspectiva introdusa de Neagu Djuvara ne obliga sa tinem seama de fapte: universul romanesc este de aceea mai credibil cu ambiguitatile, raspunderile si optiunile sale. (Sorin Antohi)