Jurnalul apelor purpurii.

William Goldman

Mireasa prințului

În timp ce statele Florin şi Guilder războiul este pe cale sa izbucnească, Prinţesa Buttercup se luptă cu deznădejdea pierderii iubitului său, este răpită de către un mercenar şi acoliţii acestuia, din mâinile cărora o salvează un pirat, iar mai apoi este obligată să se mărite cu Prinţul Humperdinck. Pe parcursul acestei aventuri care te ţine cu sufletul la gură, îi va întâlni pe Vizzini, machiavelicul criminal care ar face orice pentru o pungă de galbeni, pe Fezzik, uriaşul prietenos, pe Inigo, spadasinul a cărui sabie este însetată de răzbunare şi pe Contele Rugen, păpuşarul diabolic care trage toate aţele.f

W. G. Sebald

Austerlitz

Praga decide să-l trimită la începutul celui de-al Doilea Război Mondial în Anglia, la o vârstă atât de mică, încât băiatul – care va fi adoptat de familia unui pastor calvinist din Ţara Galilor – nu-şi va putea aminti şi înţelege mai târziu propriul trecut. La maturitate află care e adevăratul lui nume şi porneşte prin Europa încercând să-şi recompună o istorie pe care o presimţise cumva întotdeauna într-un mod melancolic, descoperind-o acum, treptat, în tot ce are ea mai funest şi mai tragic. J. Austerlitz, neobişnuitul erou al lui Sebald, se vede nevoit să-şi reconstituie viaţa bucată cu bucată, prin îmbinarea unor poveşti disparate, adesea incredibile, pentru a afla, în ultimă instanţă, cine este. Austerlitz este ultimul roman al lui W. G. Sebald şi capodopera sa, o poveste tandră şi sobră deopotrivă, o dramă atât de profundă, încât rămâne aproape incomunicabilă. „O evidentă carte de geniu.“ Literary Review „Oare mai e încă posibilă măreţia literară? Cum ar putea să mai arate o iniţiativă literară nobilă? Unul dintre puţinele răspunsuri disponibile nouă este opera lui W.G. Sebald.“ Susan ...

Monica Onojescu (coord.) 7786061713677

Literatura si valorile

„Ce este viaţa pentru fiecare şi pentru toţi, ce sens are ea, cum se constituie rostul în cuprinsul unei comunităţi, ce conflicte surmontabile sau insurmontabile apar, cum trăiesc fiinţele umane dilemele morale în situaţii existenţiale deschise sau închise? Într-un cuvânt, şi teoriile etice, şi literatura au în comun un concept: cel de unitate a unei vieţi de om. Etica şi, în genere, marile doctrine morale ale umanităţii, ajung obligatoriu şi explicit la acest concept, indiferent dacă este vorba de iudaism, socratism, de budism, de confucianism, de creştinism sau de islamism. Toate stabilesc un tip moral ideal, toate îl văd intr-un „om întreg", într-o fiinţă care are unitate de sens in propria sa viaţă, unitate dată de congruenţa dintre gândire şi fapte, dintre norme, principii, imperative şi actele simple de viaţă. Literatura ajunge şi ea, nu direct şi nu imperativ, la conceptul de unitate a unei vieţi de om. La limită, diferenţa dintre perspectiva etică şi cea literară poate fi surprinsă în acest fel: unitatea unei vieţi de om apare în cuprinsul teoriilor etice indisolubil legată de conceptul de unitate morală a vieţii, ...