LITERA SI DUH.

Sfantul Ieronim

Apologie si randuiala.

Volumul cuprinde două părţi. Prima este o lucrare polemică Împotriva lui Vigilanţiu, care a colportat o serie de neadevăruri. Cea de-a doua parte este traducerea textului lui Pahomie despre rânduiala în mânăstiri. Traducerea aparţine prof. timişorean Dan Negrescu.

SF. PAMFIL DIN CEZAREEA

Apologia lui Origen

Scrierea apologetica a lui Pamfil din Cezareea in favoarea lui Origen este o lucrare de pionierat, deoarece reprezinta prima incercare de acest fel din Biserica crestina. Din pacate, lucrarea nu s-a pastrat in limba originala (greaca), ci numai in traducerea latina a lui Rufin din Aquileea, si acesta la randu-i un asiduu defensor al marelui invatat alexandrin. Aceasta apologie este rodul colaborarii dintre Sf. Pamfil si discipolul sau Eusebiu din Cezareea; prima carte a fost scrisa de Pamfil, in timp ce urmatoarele cinci, concepute de el, ar fi primit forma finala din partea lui Eusebiu. In orice caz, cartea intai a putut fi transmisa sub numele lui Pamfil, independent de celelalte carti. Fericitul Ieronim postuleaza in anul 393 doua apologii, atribuind una lui Pamfil, iar pe cealalta lui Eusebiu. Cand mai tarziu Ieronim detine si citeste el insusi aceasta opera - undeva in jurul anului 399 - considera intreaga lucrare in sase capitole ca fiind scrisa de Eusebiu si il invinuia pe nedrept pe Rufin de publicarea primului capitol al cartii sub numele fals al Sfantului Pamfil. Referitor la structura si continutul intregii opere in sase carti, se pot constata urmatoarele aspecte: ...

CORANUL

Toate marile religii ale lumii se bazeaza pe carti fonda toare care sunt texte de revelatie in sensul larg al cuvantului. Caracteristic Islamului este de a fi scos in evidenta originalitatea absoluta a unui Dumnezeu care nu se manifesta numai prin minunile lumii create, ci si printr-un cuvant – Coranul – adresat omului care-i devine astfel apropiat. Pentru musulmani, Coranul nu este numai cartea sacra emanata direct de la divinitate – definita in mod curent ca o suma de principii in care se crede, o sinteza de precepte etice, o norma de viata spirituala, un codice civil ce raspunde problemelor vietii cotidiene – ci o realitate pregnanta cu o semnificatie profunda si misterioasa, „o inimitabila simfonie ale carei sunete ii misca pe oameni pana la lacrimi sau ii duce pe culmile extazului”, cum spunea unul din traducatorii Coranului in engleza. In acest spirit, Coranul este considerat a fi insusi Cuvantul lui Dumnezeu. Profetul Muhammad a fost ales sa spuna in cea mai pura limba araba – asa cum este considerata araba coranica – ceea ce voia Dumnezeu si sa repete ceea ce Dumnezeu revelase partial profetilor anteriori. Coranul nu a fost scris in timpul ...