MAIMUTA GOALA-Recenzie

Descriere: Eram curios sa citesc aceasta carte, uimit fiind de faptul ca desi a fost scrisa in 1967, am gasit-o tratata cu admiratie in mai toate scrierile biologilor, antropologilor, chiar si filozofilor contemporani de rasunet.
Cartea este scrisa de un zoolog , Desmond Morris si isi dezvaluie subiectul din primele pagini ale introducerii: “ Exista 193 de specii de maimute in viata,unele cu coada, altele fara. 192 dintre ele sunt acoperite de par. Exceptie face o maimuta goala,autonumita HOMO SAPIENS”. Era de asteptat astfel ca primul capitol sa se ocupe de aceasta enigma: de ce oamenii sunt singurele primate si mai mult decat atat, printre singurele mamifere, fara par?

Problema ii framanta pe savanti de multa vreme si mai multe teorii,mai mult sau mai putin fanteziste au fost avansate. Una dintre cele mai interesante este ca lipsa parului este o parte integranta a procesului de neotenie (prelungirea anumitor caracteristici juvenile in viata adulta ) – astfel,un pui de cimpanzeu la nastere, are, ca si omul ,doar capul acoperit cu par. Este posibil astfel ca la om, specia care pastreaza multe caractere neotene, aceasta stare sa fie intarziata si in perioada adulta .Interesant este insa,spune autorul, ca si la specia noastra suprimarea parului de catre neotenie nu a fost dusa pana la capat, intrucat si fatul uman intre a sasea si a opta luna de viata intr-uterina ajunge aproape complet invelit de un par fin, care este dat insa jos cu putin inainte de nastere .Cu alte cuvinte,aceasta teorie are niste hibe si pentru faptul ca ne da doar explicatii pentru cum s-a ajuns la disparitia blanii,nu si despre valoarea nuditatii si cum a ajuns maimuta goala sa supravietuiasca fara blana in mediul sau ostil.

O alta teorie porneste de la ideea ca atunci cand maimuta si-a stabilit un camin fix , vizuinele sale au devenit puternic infestate cu paraziti si, lepadandu-si haina de par, locuitorii vizuinilor au putut sa faca fata mai bine problemei.

Pe aceeasi linie, o alta idee este ca maimuta avea obiceiuri de hranire atat de murdare, incat blana s-ar fi naclait si murdarit repede si din nou riscul de imbolnavire. In sprijinul acestei idei se aduce exemplul vulturilor care isi infig capul si gatul in hoituri insangerate si, ca avantaj evolutiv, si-au pierdut penele din zonele de pe aceste parti ale corpului.

Descoperirea focului este o alta teorie interesanta : dupa ce a dispus de luxul focului de tabara, maimuta-vanator nu a mai avut nevoie de incalzire pe timpul noptii si putea astfel face fata mai bine caldurii din timpul zilei;

Dar printre cele mai ingenioase teorii este aceea ca inainte de a deveni maimuta vanator, maimuta de sol care parasise initial padurile, a cunoscut o faza indelungata de maimuta acvatica. In sprijinul acestei teorii vin mai multe argumente: in primul rand explica de ce oamenii sunt agili in apa, in timp ce rudele noastre ,cimpanzeii se ineaca repede. Explica forma aerodinamica a corpului nostru,pozitia verticala si chiar si orientarea firelor de par ale corpului , diferite de ale celorlalte maimute. Mai mult decat atat, scoate in evidenta faptul ca suntem singurele primate care au un strat gros de grasime subcutanata, la fel ca focile sau balenele,toate mamifere marine.

Alte teorii examineaza scopul inlaturarii blanii: ca tendinta sociala (ca semn de recunostere a speciei), ca extindere a semnalizarii sexuale (atat infatisarea cat si sensibilitatea la pipait , la stimuli erotici mai expusi acum, sunt importante din punct de vedere sexual) , ca mijloc de racorire folositor in momentul in care vanatoarea a devenit noul mod de viata al maimutelor.

Autorul se opreste apoi asupra originii maimutei goale: cum a ajuns dintr-o primata cataratoare, care se hranea cu fructe si radacini, la o specie noua si sofisticata, care impleteste caracteristicile primatelor cu abilitatile de carnivore si dezvolta o inteligenta unica in regnul animal.

Mai intai, trecerea de la padure la locurile libere l-a obligat sa vaneze ca sa supravietuiasca –dobandind astfel multe din caracteristicile animalelor de prada.
Neavand un corp adecvat vanatorii, si-a depasit handicapul prin dezvoltarea unui creier mai bun.
Pentru asta a trebuit sa aiba o copilarie mai lunga pentru a invata mai mult, a-i creste un creier mai mare si a-l educa.
Pentru o avea sansa unei copilarii mai lungi, femelele au trebuit sa se ocupe numai de copii, in timpul cat masculii vanau.
Pentru a avea mai multe sanse la vanatoare, masculii au trebuit sa coopereze unul cu altul, rivalitatea dintre ei pentru femelele devenite acum fidele disparand.

Astfel, a aparut omul modern, care a ajuns la o dezvoltare rapida si uimitoare intr-o scurta perioada de timp: in 500 de mii de ani, am trecut de la descoperirea focului la calatoriile in spatiu .Dar, desi a dobandit cunostinte si mobiluri noi, el nu si-a pierdut niciunul dintre cele vechi, de la origini; in esenta, cu toata eruditia sa, a ramas tot o maimuta goala. Sa vedem de ce:

Mai intai, in privinta sexului: desi este o specie mult mai sexuala decat rudele sale ( se imperecheaza nu doar in scopul procrearii si din acest motiv actele sexuale sunt mult mai frecvente), bazata pe formarea perechilor, pe dezvoltarea sentimentului de iubire, cu multe trasaturi unice, a ramas loiala fata de pornirile biologice primare, sistemul sau biologic caracteristic primatelor cu modificari extinse ale carnivorelor supravietuind remarcabil, in ciuda evolutiei culturale, spune autorul exemplificand elocvent in carte.. Numai in domeniul limitarii generale a imperecherii suntem confruntati acum cu primul asalt major al sistemului nostru sexual milenar de catre civilizatia moderna. Stiinta medicala si igiena au atins o culme de succes a imperecherii prin controlul deceselor si un previzibil viitor control al nasterilor si probabil secolul urmator vom asista in sfarsit la schimbarea comportamentului sexual.

Apoi, prin imitatie, datorita perioadei lungi de neotenie la care este expus, copilul ajunge sa dobandeasca abilitati importante, unele dintre ele ce-i drept unice in regnul animal - autorul da drept exemplu invatarea cuvintelor, imitatia vocala fiind unica la specia noastra si una dintre cele mai mari realizari : omul invata in primii 5 ani de viata aproximatix 2000 de cuvinte, in timp ce cimpanzeii, supusi acelorasi conditii de viata pe aceeasi perioada de timp, nu reusesc mai mult decat 6 cuvinte.

Aceasta remarcabila capacitate a omului de a imita ii aduce insa si dezavantaje: un set clar de reguli prestabilite in memorie in perioada adulta- de multe ori ne comportam intr-un fel crezand ca corespunde unor principii morale, cand colo tot ceea ce facem este sa ascultam de un set de intipariri pur imitative, adanc inradacinate. Dar, spre norocul nostru,spune autorul, am dezvoltat un antidot puternic la aceasta slabiciune a parerilor preconcepute: ne-am ascutit simtul curiozitatii,o dorinta intensa de a explora care actioneaza impotriva celeilalte tendinte si duce la un echilibru cu potential fantastic. Si acest puternic imbold de explorare este mostenit,toate mamiferele il au, depinde de cat de mult s-au specializat in cursul evolutiei. Pentru animalele care trebuie sa-si asigure neincetat hrana, protectia –pentru oportunistii lumii animale – este cel mai ascutit : printre ele , maimutele, iar dintre maimute, omul este considerat cel mai oportunist.Si aici omul dezvolta un mare avantaj evolutiv: pastrarea curiozitatii infantile si la varsta adulta , mentinerea si dezvoltarea inventivitatii si a creativitatii care dau posibilitatea de a progresa .
Agresivitatea este un alt punct comun speciei noastre si se manifesta, spune autorul, in aceleasi forme ca si la mamifere: pentru apararea teritoriului, pentru dominatie intr-o ierarhie si, una singura specifica la om, apararea propriului camin in interiorul teritoriului general al coloniei.Ceea ce il deosebeste pe om de celelalte mamifere este insa tendinta lui de autodistrugere Daca la animale autorul demonstreaza ca agresivitatea este mai mult o forma de aparare, de dominare, pentru om, datorita specializarii si a cooperarii intre indivizi, a devenit un pericol.
Hrana, si toate ritualurile asociate demonstreaza inca o caracteristica biologica adanc inradacinata speciei noastre. Doar ca tehnicile specializate de care dispune agricultura moderna i-a lasat pe majoritatea masculilor adulti fara rolul de vanator. Ei isi compenseaza acest gol ducandu-se la “birou”.Munca a inlocuit vanatoarea,dar a pastrat multe dintre caracteristicile de baza ale acesteia: deplasarea de acasa la terenurile de vanatoare, posibilitatea actiunii in grup, asumarea de riscuri si strategii planificate.
Pana si preferintele copiilor, pentru anumite animale arata o puternica legatura si inrudire: popularitatea unui animal este direct proportionala cu numarul de trasaturi antropomorfe (asemanatoare cu ale omului) pe care le poseda. Sunt preferate mamiferele cu par, fata aplatizata si contururi rontujite. Mai mult decat atat,copiii mici prefera animalele mari pentru ca le vad ca substituti ai parintilor,pe cand copiii mai mari le prefera pe cele mici, ca substituti ai copiilor.
Dar toate aceste legaturi cu speciile inrudite nu le va salva cand se va pune problema supravietuirii: atunci cand densitatea speciei noastre va atinge un anumit nivel, nu va mai ramane loc si pentru animale . De altfel perspectiva este sumbra si pentru noi, intrucat, asa cum am vazut in carte, in ciuda progreselor tehnologice , a ideilor grandioase, a inaltei noastre trufii, suntem inca niste animale, supuse tuturor legilor fundamentale comportamentului lor. Autorul explica in final ca a insultat deliberat specia noastra numind-o maimuta goala pentru a ne ajuta sa ne pastram simtul masurii, sa intelegem ca in ciuda inteligentei si a calitatilor exceptionale, suntem o specie ca oricare alta si nu ne situam deasupra controlului biologic. Tindem sa ne complacem in ideea ca acest lucru nu se poate intampla si ca e ceva special cu noi, dar daca nu ne vom analiza indelung pentru a intelege cateva din limitarile noastre, vom disparea la fel ca multe alte specii captivante si speciale.