Milarepa

Gabriel Liiceanu

Despre limită

Aceastã carte s-ar fi putut intitula la fel de bine Despre libertate. Mi s-a pãrut însã cã este mai potrivit ca elementul care face ca libertatea sã fie libertate umanã - limita deci -, şi nu libertatea pur şi simplu, sã dea titlul acestor pagini. Am numit libertatea care, ca sã funcţioneze, are nevoie de limite „libertate gravitaţionalã". Cartea s-ar fi putut atunci intitula Despre libertatea umanã ca libertate gravitaţionalã. Aceastã carte despre limitã este o apologie a vagului. Lucruri vagi, poate cele mai vagi, sunt omul, Dumnezeu, libertatea. Vagul este opusul precisului. Vagul este ceea ce rãmâne dupã traversarea unui spaţiu populat cu limite. Limita îl închide pe om mai întâi în spaţiul precisului. Problema este cum sã parcurgem apoi treptele precisului, pentru a ajunge la lucrurile vagi. Aceastã carte este pânã la urmã o carte despre lucrurile vagi. Lucrurile vagi sunt lucrurile cele mai importante. Dar pentru cã la aceste lucruri nu am putut ajunge decât pornind de la hotarele lumii şi ale libertãţii noastre, am intitulat totuşi aceastã carte Despre limitã.

Gabriel Liiceanu Lectura: Gabriel Liiceanu

Declaratie de iubire

Audiobook-ul contine un capitol din volumul "Declaratie de iubire", dedicat Monicai Lovinescu si lui Virgil Ierunca, si articolul "In cautarea mamei", publicat in data de 25 aprilie 2008, in care Gabriel Liiceanu rememoreaza ultima perioada din viata Monicai Lovinescu. „Fiecare om isi alcatuieste de-a lungul vietii un edificiu afectiv. Masura in care el este e data de consistenta acestui edificiu, de mana aceea de oameni - ei nu pot fi multi - pe care i-a preluat in el si pe care i-a iubit fara rest, fara umbra, si impotriva carora spiritul lui critic, chiar daca a fost prezent, a ramas neputincios. Acesti oameni putini, care ne fac pe fiecare in parte sa nu regretam ca suntem, reprezinta, chit cã o stim sau nu, stratul de protectie care ne ajutã sã trecem prin viata. Fiecare om „face fata" la ce i se intamplã pentru cã este protejat in felul acesta. Fara acest zid de fiinte iubite care ne inconjoara (indiferent ca ele sunt sau nu in viata), noi nu am fi buni de nimic. Ne-am destrama precum intr-o atmosfera in care frecarea este prea mare. Sau ne-am pierde, ne-am rataci pur si simplu in viata. Daca ura celorlalti - covarsitoare uneori! -, invidia lor, marsavia lor sunt ...

Mircea Eliade Lectura: Marcel Iures

Jurnal 1945-1946

MARCEL IURES: „Jurnalul lui Mircea Eliade? Magnific!" „18 septembrie 1945 Ce sentiment ciudat, să mă închipui scriind în altă limbă! Va trebui să încep a scrie în franceză înainte de a o cunoaşte bine. Dar ce mă preocupă mai mult: nu cunosc deloc publicul căruia mă adresez. Să spunem că voi avea câţiva cititori: cine sunt? Câte curaje îmi îngăduiam în româneşte, numai pentru că îmi cunoşteam cititorii! 22 septembrie 1946 În fond, nu oricine poate ţine un jurnal interesant, semnificativ. Talentul de scriitor nu joacă, în acest caz, aproape nici un rol. Ai sau nu ai bossa jurnalului intim, după cum o ai pe aceea a nuvelei sau a povestirii fantastice." Mircea Eliade - Jurnal (Asculta un fragment