Moartea lui Ivan Ilici

Anton Pavlovici Cehov Lectura: Razvan Vasilescu

Adevarul gol si alte povestiri

Razvan Vasilescu citind povestirile lui Cehov, sensibile si pline de umor, despre oameni simpli si intamplarile lor complicate, pare ca vine chiar din secolul XIX. Si nu vine singur, aduce cu sine un arhivar devenit celebru cu ocazia unui accident provocat de betie, o guvernanta mototoala care este supusa unui test cinic, un functionar care, impins de aburii betiei, ii cere socoteala fostului sau sef, un batran demn si important nevoit sa solicite ajutor pentru nepotul sau neispravit, un functionar sfrijit care se ploconeste in fata fostului sau coleg, ajuns om mare, o actrita ingenua care asteapta declaratia unui comic sacait insa de lipsa unui pahar de vodca, un contraamiral care este invitat la o nunta doar datorita rangului sau, un croitor care traieste din hazul amintirilor, acceptandu-si resemnat umilinta de dragul lor, un raufacator inocent care nu intelege ce fatalitate l-a adus in sala de judecata. Cehov ofera spre delectare deznodaminte neverosimile, tulburare si incertitudine, concluzii eronate sau detalii incantatoare de atmosfera. Sunt indeajuns de sensibile pentru a va induiosa, veti fi incantati de inflacararea cu care Cehov isi pune personajele in situatii ...

Aleksandr Puskin Lectura: Victor Rebengiuc

Dama de pica

„Suntem nişte pigmei în comparaţie cu Puşkin. Nu mai există printre noi un asemenea geniu. Ce frumuseţe, ce vigoare are fantezia lui! Am recitit de curând Dama de pică. Ce fantezie!... Cu o analiză subtilă el a urmărit toate mişcările lui Hermann, toate chinurile lui, toate speranţele şi, în sfârşit, neaşteptata şi îngrozitoarea lui cădere." F.M. Dostoievski „Două idei fixe nu pot sta concomitent laolaltă în mintea omului, aşa după cum două corpuri nu pot ocupa acelaş loc în spaţiu, în acelaş timp. Trei, şapte şi asul alungară repede chipul bătrânei moarte din închipuirea lui Hermann. Trei, şapte şi asul nu-i ieşeau din minte şi-i reveneau mereu pe buze. Când vedea o fată tânără, spunea: Cât e de zveltă!... Un adevărat trei de cupă. Dacă era întrebat cât e ceasul, răspundea: Şapte fără cinci minute. Toţi bărbaţii burduhănoşi îi reaminteau de as. Trei, şapte şi asul îl însoţeau în somn, luând diferite înfăţişări. Trei înflorea în faţa lui ca o grandifloră învoltă, şapte i se înfăţişa ca o poartă gotică, iar asul ca un păianjen imens. "

Gabriel Liiceanu

Despre limită

Aceastã carte s-ar fi putut intitula la fel de bine Despre libertate. Mi s-a pãrut însã cã este mai potrivit ca elementul care face ca libertatea sã fie libertate umanã - limita deci -, şi nu libertatea pur şi simplu, sã dea titlul acestor pagini. Am numit libertatea care, ca sã funcţioneze, are nevoie de limite „libertate gravitaţionalã". Cartea s-ar fi putut atunci intitula Despre libertatea umanã ca libertate gravitaţionalã. Aceastã carte despre limitã este o apologie a vagului. Lucruri vagi, poate cele mai vagi, sunt omul, Dumnezeu, libertatea. Vagul este opusul precisului. Vagul este ceea ce rãmâne dupã traversarea unui spaţiu populat cu limite. Limita îl închide pe om mai întâi în spaţiul precisului. Problema este cum sã parcurgem apoi treptele precisului, pentru a ajunge la lucrurile vagi. Aceastã carte este pânã la urmã o carte despre lucrurile vagi. Lucrurile vagi sunt lucrurile cele mai importante. Dar pentru cã la aceste lucruri nu am putut ajunge decât pornind de la hotarele lumii şi ale libertãţii noastre, am intitulat totuşi aceastã carte Despre limitã.