Descriere: „Nichita Stănescu a intuit de tânăr ascunsele, dar uriaşele resurse ale limbajului poetic de a spune infinit mai mult decât stă scris pe hârtie. Cuvântul îşi poate transgresa semnificaţiile, poate sări peste umbra sa.
Liderul neomodernismului nostru epuizează Dicţionarul limbii române, nu pe întinderea, dar în adâncimea acestuia. El compune, din cuvintele pe care cu toţii le cunoaştem, necuvinte trase într-o limbă nemaiauzită, de o stranie frumuseţe.“
Autori: Nichita Stanescu | Editura: Curtea Veche | Anul aparitiei: 2009 | ISBN: 978-973-669-796-8 | Numar de pagini: 432
Cristian Bãdiliþã
Are Cristian Bãdilitã in poezie, ca si in prozã, o anume gratioasã amabilitate, un aer de politete zambitoare, de bune maniere, de civilizatã acceptare a lumii ce-l inconjoarã. Rigoarea lui poeticã e prietenoasã fatã de public, imaginile (chiar si cele intortocheate) nu sunt niciodatã agresive, ostile sau malitioase. Dezinvolt in zugrãvire si in discursul poetic, autorul pare sã vadã salvarea intr-o bunãtate lipsitã de solemnitãti. Bãdilitã stie sã accepte atat Apusul cat si Rãsãritul, atat noul cat si vechiul, atat rãdãcinile proprii, cat si indepãrtarea de ele. Este acesta un mod dintre cele mai agreabile de a intra in lumea poeziei si de a ne ghida si pe noi intr-acolo. VIRGIL NEMOIANU
Cristi Iordache
Oglinda chipului meu De ce esti trist, de ce esti trist, Suna o intrebare de curand. Eu am raspuns ca sunt artist Si ca pictez cu dragoste plangand
Bogdan Ghiu
(Poemul din carton). Urme de distrugere pe Marte
Contine CD „Se poate spune ca Bogdan Ghiu realizeaza unul dintre dezideratele majore ale programului generatiei sale, al reinvestirii ontologice a poeziei. Ceva de caligrafie, de calcul si ingeniozitate manierista, produsul, artefactul unui mestesugar capabil sa savureze, cind cu delicii, cind cu o mare melancolie, acest regim claustral din perspectiva caruia, printre gratii de rinduri scrise, se vad tot rinduri scrise. Un sentiment prevalent al modestiei actului poetic: recunoastere a faptului ca literatura nu poate pretinde sa fie altceva decit este. Adica o lume sui-generis, lume scrisa, de hirtie, litere si cerneala, cu limitele si vulnerabilitatile ei, in stare doar sa aproximeze (sau, mai curind, sa simuleze).“ (Ion Pop) Carte-experiment, „de-carte“, simplu adapost provizoriu, precar, din carton pentru vagabondajul poeziei si al poetului, „expozitie“ in „vrac“ de poeme interceptate cu telefonul mobil, prin care poezia este privita (si propusa), in ciuda exilarii ei, ca suprema „comunicare ascunsa“, intima, a lumii, volumul continua, radicalizeaza si incearca sa depaseasca unul dintre cele mai coerente si mai ambitioase programe poetice ...