Descriere: Ioana Nicolaie e una dintre cele mai valoroase tinere poete afirmate in ultimii ani. "In versurile de acum, nu mai vrea sa faca poezie "frumoasa" (ca in etapele anterioare), o intereseaza reconstituirea, adevarul despre spatiul in care s-a format - si rezultatul e o carte complicata, sincopata, de aceea misterioasa, impresionanta" (Ion Bogdan Lefter). Privirilor care o intreaba din trecut, ale parintilor, ale fratilor, ale orasului in care s-a nascut si a copilarit, ale fetitei care a fost, Ioana Nicolaie le raspunde prin stari poetice declansate spontan fixate ca niste borne pe un drum incalcit si emotionant. Ea merge inapoi pe urmele propriilor pasi, singurele puncte de reper si singurele calauze fiindu-i povestile si senzatiile pe care incearca sa le recupereze, pe masura ce inainteaza, prin rememorare si apoi distilare in vers.
Autori: NICOLAIE, Ioana | Editura: Paralela 45 | Anul aparitiei: 2002 | ISBN: 973-593-566-X | Numar de pagini: 112
Eminoior
"Ars Himerele mor in umbra versurile in rime poezia in tipare" Un poet cu totul deosebit, ale carui poezii sunt precum spune criticul Alex Stefanescu: "Eminoior este un poet cu o creatie vie si adevarata. Mai trebuie spus neaparat ceva: ceea ce este valoros in poezia sa, este foarte valoros."
MARA, Laura
"Poezia Laurei Mara, poezia unui om vulnerabil si condamnat la singuratate, mai ales atunci cand se refugiaza in mijlocul vacarmului din piata publica, este o tehnica de supravietuire si un instrument de disectie in acelasi timp. Osciland polemic intre universul domestic, a carui recuzita se scurge permanent din bucatarie in metafizica si retur, si speranta surda ca denuntul poate mtntui si de singuratate, si de prejudecati, si de moarte, ea pune fata in fata imaginea cruda si reverberatia ei aburita, taietura dura si reflexul ei de lumina, fatalitatea realului si aspiratia surda catre o alta lume, imanenta brutala si visul purificator."
Apollinaire, Guillame
Chiar dacã si-a trait zilele printre boemii Cubismului si ai Futurismului, el (Apollinaire, n.n.) nu a fost un om modern. A fost oarecum mai putin complex si mai fericit; mai vechi, dar mai puternic. (Era atat de putin modern incat modernitatea i s-a parut pitoreasca si, poate, chiar emoþionantã.) El a fost precum acel «lucru sacru si înaripat» de care ne vorbeste un dialog platonician, a fost un om al sentimentelor elementale si, deci, eterne. El a fost, atunci când temeliile cerului si ale pãmântului s-au zguduit, poetul curajului antic si-al onoarei antice.” Jorge Luis Borges