Patul lui Procust. Aforisme practice şi filozofice.

Friederich Nietzsche

Aforismele

Exista o zona in care viata, personalitatea su opera unui mare autor se intrepatrund, luminandu-se reciproc: e genul jurnalului, corespondentei, insemnarilor – nedestinate, in fond, publicului. Dar publicul este adesea mai fascinat de aceasta opera secunda decat de opera insasi. Iata zona in care se plaseaza volumul de fata. Publicate postum, aceste aforisme si scrisori au revolutionat imaginea conventionala despre Nietzsche si epoca sa: atat imaginea publicului, cat si a criticilor mai recenti ai filozofului. Caci scrisorile acestea, cuceritoare prin franchete si spontaneitate, bogate in anecdotica si pitoresc, arunca o lumina noua asupra personalitatii si creatiei lui Nietzsche. Dupa cum intregesc portretul altor personalitati ale vremii – al lui Richard Wagner, de pilda – si reconstituie atmosfera politica si culturala din Germania si Elvetia celei de-a doua jumatate a secolului al XIX–lea. Nascute in alta epoca, multe din observatiile cuprinse in corespondenta si aforismele lui Nietzsche sunt totusi extrem de actuale; intuitiile sale se dovedesc a fi profetice. traducere de Amelia Pavel

Constantin Noica

Pagini Despre Sufletul Romanesc

"Nu stiu daca si in alte parti Psalmii Vechiului Testament s-au citit la fel de mult ca la noi.In orice caz, eternitatea romaneasca despre care vorbesc este de acest tip.Nu o plenitudine istorica, nu realizari majore – pe care neamul nostru nici n-ar fi avut cand sa le infaptuiasca – dau garantia duratei; ci sentimentul ca, in fond, exista un plan fata de care toata framantarea istorica este irosire si pierdere. Dar – si aici e aspectul nou fata de tanguirea biblica – neamul romanesc e si el, intr-un fel, solidar cu acel plan neschimbator.I se intampla si lui multe, se framanta ceva in marginea lui, in inima lui, peste trupul lui chiar – dar el ramane neschimbat.«Trece si asta» e una din cele mai curente vorbe romanesti. Neamul nostru ramane pentru ca si el participa, in felul lui, la eternitatea fiintei." (Constantin Noica)

Susan Blackmore

CONSTIINTA

Ce este constiinta si ce face ea mai exact, in masura in care face ceva? Cum se poate ca activitatea electrica a milioane de celule cerebrale sa genereze experienta noastra asupra lumii? Constiinta, „ultimul mare mister al stiintei”, a devenit in momentul de fata un subiect disputat, cercetarile noi si incitante din stiintele cognitive facand acest domeniu accesibil biologilor, neurologilor, psihologilor si filosofilor. Aceasta captivanta introducere in domeniu ia in discutie problema masurii in care dispunem cu adevarat de liber arbitru, precum si pe cea a factorilor responsabili cu generarea sentimentului identitatii, analizand o parte dintre teoriile cheie din domeniu, laolalta cu experimente recente asupra actiunii si constiintei, vederii si atentiei, starilor alterate ale constiintei sau cu cele care tin de efectele leziunilor cerebrale si drogurilor. Intrebandu-se daca nu cumva si constiinta insasi este o iluzie, Susan Blackmore explica dificultatile majore cu care oamenii de stiinta si filosofii se confrunta in incercarea de a acoperi prapastia enorma dintre lumea fizica si trairile dumneavoastra intime legate de aceasta.