Pe Culmile Disperarii H

Ioan Petru Culianu

Gnozele dualiste ale Occidentului

Volumul face analiza tuturor religiilor dualiste a caror istorie a influentat in mod profund Occidentul: gnosticismul, marcionismul, maniheismul, paulicianismul, bogomilismul si catharismul occitan si lombard. Se umple astfel o lacuna din istoria ideilor, infatisind o descoperire fundamentala: curentele dualiste formeaza un sistem, ele nu deriva unul din altul, ci reprezinta rezultatul acelorasi operatiuni mentale, pornind de la aceleasi premise si de la un singur text: primele trei capitole ale „Genezei” biblice. Culianu demonstreaza ca premisele dualismului genereaza un sistem care are tendinta de a se perpetua la nesfirsit si care exista, aici si acum, in ideile noastre filosofice, politice, stiintifice si, chiar mai aproape de noi, in fluxul propriilor noastre ginduri.

Friederich Nietzsche

Aforismele

Exista o zona in care viata, personalitatea su opera unui mare autor se intrepatrund, luminandu-se reciproc: e genul jurnalului, corespondentei, insemnarilor – nedestinate, in fond, publicului. Dar publicul este adesea mai fascinat de aceasta opera secunda decat de opera insasi. Iata zona in care se plaseaza volumul de fata. Publicate postum, aceste aforisme si scrisori au revolutionat imaginea conventionala despre Nietzsche si epoca sa: atat imaginea publicului, cat si a criticilor mai recenti ai filozofului. Caci scrisorile acestea, cuceritoare prin franchete si spontaneitate, bogate in anecdotica si pitoresc, arunca o lumina noua asupra personalitatii si creatiei lui Nietzsche. Dupa cum intregesc portretul altor personalitati ale vremii – al lui Richard Wagner, de pilda – si reconstituie atmosfera politica si culturala din Germania si Elvetia celei de-a doua jumatate a secolului al XIX–lea. Nascute in alta epoca, multe din observatiile cuprinse in corespondenta si aforismele lui Nietzsche sunt totusi extrem de actuale; intuitiile sale se dovedesc a fi profetice. traducere de Amelia Pavel

Emile Durkheim

Diviziunea muncii sociale.

Gandirea moderna a recunoscut in diviziunea muncii factorul primejdios al indepartarii omului de sine, al orbirii acestuia in procesul productiv dominat de spiritul tehnicii moderne, dovedindu-si, in acelasi timp, incapacitatea de a lupta cu el.