Pe Culmile Disperarii H

Ioan Petru Culianu

Calatorii in lumea de dincolo

„Prezentarea facuta de Culianu calatoriilor egiptene de dupa moarte, fantomelor chinezesti, extazului iranian, medicinei grecesti sau misticismului evreiesc ne face sa regindim acele dezbateri despre spirit, materie si aparente care au continuat din vremea lui Berkeley pina in zilele noastre – zilele propriilor noastre «date» despre fizica, matematica, perceptie si conventiile gindirii. Culianu avanseaza o ipoteza cognitiva: traditiile culturale sint rezultatul unui set limitat de reguli simple, cum ar fi: «Exista o alta lume», «Lumea cealalta este plasata in cer», «Exista trup si suflet» si «Trupul moare, sufletul merge pe lumea cealalta». Culianu a prezentat parti ale teoriei sale in alte scrieri despre gnoza, ascensiuni extatice si magie renascentista. Si-a extins si si-a infrumusetat demonstratia in scurte bucati de fictiune. De-a lungul unei perioade infinite de timp, pare sa sustina Culianu, asemenea reguli produc rezultate similare in mintile fiintelor omenesti. Rasturnind astfel complet istorismul, implica oare el existenta unui sistem universal al spiritului care guverneaza perceptia si interfereaza cu lumea fizica?” (Lawrence E. Sullivan)

Constantin Noica

Pagini Despre Sufletul Romanesc

"Nu stiu daca si in alte parti Psalmii Vechiului Testament s-au citit la fel de mult ca la noi.In orice caz, eternitatea romaneasca despre care vorbesc este de acest tip.Nu o plenitudine istorica, nu realizari majore – pe care neamul nostru nici n-ar fi avut cand sa le infaptuiasca – dau garantia duratei; ci sentimentul ca, in fond, exista un plan fata de care toata framantarea istorica este irosire si pierdere. Dar – si aici e aspectul nou fata de tanguirea biblica – neamul romanesc e si el, intr-un fel, solidar cu acel plan neschimbator.I se intampla si lui multe, se framanta ceva in marginea lui, in inima lui, peste trupul lui chiar – dar el ramane neschimbat.«Trece si asta» e una din cele mai curente vorbe romanesti. Neamul nostru ramane pentru ca si el participa, in felul lui, la eternitatea fiintei." (Constantin Noica)

Arthur Koestler, Albert Camus

Reflectii asupra pedepsei cu moartea.

Scrise la cea mai înaltă tensiune etică, aceste reflecţii despre pedeapsa capitală ale celor doi mari moralişti care au fost Albert Camus şi Arthur Koestler fac parte din tot ce s-a scris mai adânc şi mai onest în veacul al douăzecilea. Sunt pagini destinate să zguduie certitudinile filistine şi să ne înalţe deasupra a tot ce ţine de prejudecată, indiferenţă, conformism şi tabu. Ele au fost scrise atunci când problema abolirii pedepsei cu moartea agita puternic scena europeană, dar îşi păstrează şi îşi vor păstra mereu actualitatea, atât pentru ţările unde pedeapsa capitală este încă aplicată, cât şi pentru cele unde abolirea ei este pusă recurent în discuţie(Vladimir Tismaneanu)