UNE SAISON EN ENFER / UN ANOTIMP IN INFERN.

ANTONESEI, Liviu

APARITIA, DISPARITIA SI ETERNITATEA EONEI.

Noaptea - pe strazile reci si lucioase. Daca ma intalnesti singur si grabit inseamna ca ma cauta din nou ipocrita Doamna si incerc sa-i amestec caile pe fasia de asfalt si sa desir funia groasa de canepa neagra, de rafie manileza, de… Atunci-sa nu ma opresti.

Ioana Bogdan

Anumite femei

Volumul a primit in 2006 Premiul pentru Poezie la Concursul de manuscrise al Uniunii Scriitorilor din Romania. „Asemenea unui gladiator, Ioana Bogdan da lupta artistica in centrul ringului. Cititorii, cocotati pe gradene, o incurajeaza cu degetul mare intors spre pamint: «Sufera! Sufera pentru noi!». Poezie etat d’ame, proiectie a sfisierii interioare asupra unei lumi de marionete vagante, Anumite femei marturiseste despre o feminitate inadaptata, delicata si profunda. Cuvinte montate cu precizie, versuri-sentinta, poeme cu dangat de clopot catedral. Poeta aceasta care ingheata cotidianul pentru a-l traversa uimita, descumpanita de abulia ce o impresoara, este expresiva mai ales prin tacerile ei sugestive. Wanderer romantic in spatiu si timp, Ioana Bogdan deseneaza cu precizie gesturile, privirile, cuvintele tatalui, mamei, barbatului, prietenului etc. Ranita, nu uita nimic, iarta mereu. Cind tabloul este intors spre public, acesta se recunoaste pe el insusi: obiecte insufletite strabatind orasul, buimace, in cautarea unui sens. Gladiatorul se lasa invins, spectacolul este salvat, universul se incoloneaza. Cine se face vinovat ca Femeia mai supravietuieste doar in ...

Markó Béla

A kert erotikája / Erotica grădinii

Ilustraţia copertei: Simona Tănăsescu „Markó Béla, bărbatul cu barbă şi ochelari, grav ca unul dintre bărbaţii iluştri de altădată pe care îi mai vedem numai în tablourile din muzee, era în 1980, când l-am întâlnit prima dată, un tânăr senin, îndrăgostit de poezie ca de o femeie. Versurile sale, scrise în maghiară şi traduse în română, se remarcau prin densitate, într-o perioadă în care era la modă superficialitatea voioasă. Am urmărit apoi, de la distanţă, timp de treizeci de ani, evoluţia ca poet a lui Markó Béla, despre care credeam, cu inima strânsă, că va abandona scrisul. Cum să mai facă ascensiuni cineva care târăşte peste tot după el piatra de moară a politicii? Şi totuşi — ce surpriză frumoasă! — nu s-a întâmplat aşa. Sonetele din volumul Erotica grădinii sunt o dovadă clară că autorul s-a realizat în timp ca poet, optând pentru o combinaţie goetheană de reflecţie şi joc, de observare a naturii şi metafizică. Când vede o gâză zbătându-se în mâna unui copil, el se gândeşte la fiinţa omenească prinsă în mâna lui Dumnezeu.“ Alex. Ştefănescu MARKÓ BÉLA (n. 8 ...