Beletristica

IRVIN YALOM

Minciuni pe canapea

Isi poate pierde un psihiatru mintile? Poate fi el pacalit, sedus, manipulat chiar in timpul sedintelor in care ar trebui sa detina controlul asupra pacientilor? Da, daca o femeie dornica de razbunare hotaraste sa joace rolul de pacienta neajutorata. Plin de revelatii surprinzatoare, intocmai ca duelul unui psihanalist cu mintea omeneasca, romanul lui Yalom ne dezvaluie cat de vulnerabili suntem, fara exceptie, in fata singuratatii si nevoii de iubire. Increzator in propriile forte, tanarul psihanalist Ernest Lash nu ia in seama sfaturile mentorului sau, Marshal Streider, ci re-curge, in timpul sedintelor de terapie, la tehnici experimentale. Insa, in ciuda infa-tuarii psihiatrilor, mintea omeneasca este un teritoriu inca necartografiat si plin de primejdii: stabilind o relatie sincera - crede el - cu o noua pacienta, Carolyne Leftman, Ernest isi deschide tainitele sufletului si devine vulnerabil, neavand habar ca femeia pe care isi inchipuie ca o tra-teaza doreste de fapt sa-l manipuleze si sa-l distruga. Prins intr-o paradoxala relatie terapeutica, in care figura autoritara a medicului a cedat tentatiei confesiunii si i se supune pacientului dominator, Ernest va descoperi ...

Yukio Mishima

Confesiunile unei măşti

Mishima se exprimă mărturisind. Tabloul care-l reprezintă pe Sfântul Sebastian străpuns de săgeţi îl urmăreşte pe adolescentul Kochan, alter ego al autorului, ca un ideal de frumuseţe în suferinţă. Anomalia din viaţa lui e că nu regăseşte idealul de frumuseţe în trupul femeii, ci în cel al bărbatului şi, în cele din urmă, într-un narcisim care îl sperie. Ieşirea din criză pare să fie frumoasa Sonoko, pe care vrea s-o iubească pentru a-şi dovedi normalitatea, dar nu e în stare. Nici războiul nu-i dă lui Kochan şansa să devină ceea ce-ar vrea: declară că suferă de pneumonie şi evită să devină martir, precum Sfântul Sebastian. Mishima pare să se întrebe dacă, în spatele măştii sale, există într-adevăr un sine. În fond, masca este el însuşi. Identitatea lui e paradoxală: homosexualitatea nu e decît o heterosexualitate inversată, narcisismul e semnul urii de sine, dorinţa de moarte e teama de sfârşit. „Sunt un complicat paradox inutil", scrie Mishima. „Acest roman este dovada psihologică a faptului.“

F.M. Dostoievski

Crima si pedeapsa

Traducere din limba rusa si note de Adriana Liciu Dupa 50 de ani, intr-o noua traducere, din limba rusa, de Adriana Liciu Publicat pentru prima oara sub forma de foileton in revista Russki Vestnik pe tot parcursul anului 1866, romanul Crima si pedeapsa este o analiza psihologica a crimei si a implicatiilor sale morale. „O fiinta superioara are oare dreptul sa savirseasca o crima daca aceasta este in folosul intregii umanitati?” – iata intrebarea care il macina necon­tenit pe Raskolnikov, un fost student idealist, excentric si mizantrop, in ceasurile lungi de meditatie din odaia sa strimta de la mansarda. Sub presiunea saraciei cumplite, a insingurarii si a sentimentului de zadarnicie a tuturor aspiratiilor sale, aceasta teorie indrazneata este pusa peste noapte in aplicare, ducind la un dublu asasinat de o salba­ticie care zguduie intreg orasul Sankt Petersburg. Dostoievski anali­zeaza cu intuitia unui fin psiholog cauzele crimei, dilemele personajului sau, pendularile sale launtrice intre bine si rau, rational si irational, psihologia ucigasului si a anchetatorului, avansind in final posibili­tatea mintuirii prin iubire, umilinta si jertfa de sine. Original, ...

Jean Teulé

MAGAZINUL DE SINUCIDERI

Intr-un viitor indepartat, in Orasul Religiilor Disparute, singura speranta de a evada din derizoriul cotidian este elegantul Magazin de sinucideri al familiei Tuvache. Aici se gasesc toate cele necesare unei sinucideri stilate, personalizate, teatrale, care sa faca cinste sinucigasului – pesti otravitori, decoruri si costume de harakiri, cocktailul letal al zilei, sarutul mortii. Toti membrii familiei - care poarta numele unor sinucigasi celebri - impartasesc parerea ca viata e o mare deziluzie si ca trebuie curmata cat mai repede. Toti, in afara de mezinul Alan, care este de un optimism incurabil. Treptat, sumbrul Magazin de sinucideri tinde sa se transforme intr-un coltisor vesel si luminos. Iar comertul cu lipsa de speranta pare sa se duca de rapa... ,,Un exercitiu de umor negru extrem de reusit... O carte proaspata, dar erudita; lucida, dar optimista; satirica, dar revigoranta." Le Magazine Littéraire

Dino Buzzati

Desertul tatarilor (editia 2011)

Traducere de Niculina Bengus-Tudoriu Tinarul locotenent Giovanni Drogo isi doreste o viata eroica si o moarte pe masura si spera ca le va gasi aparind zidurile Fortaretei Bastiani. Alaturi de camarazii sa, el traieste cu iluzia ca, odata cu zorii unei noi zile, va auzi si trimbita ce anunta atacul „tatarilor“. Nici unul din ei nu stie insa care la va fi adevaratul sfirsit; doar gindul unui moment glorios ii mai tine alaturi, doar naluca dusmanului inca nevazut le hraneste sperantele.

Lisa See

FETELE DIN SHANGHAI

Bestseller tradus in opt limbi, inclus in topurile prestigioaselor The New York Times, Publishers Weekly, Wall Street Journal, Boston Globe, The Los Angeles Times si Washington Post. In 1937, Shanghai-ul este Parisul Asiei: orasul milionarilor si al cersetorilor, al gangsterilor si al cartoforilor, al artistilor si al revolutionarilor. Osciland intre universul familiei traditionale si lumea moderna a cafenelelor sau a cluburilor de noapte, frumoasele Pearl si May sunt modele pentru artisti – si duc o viata lipsita de griji. Insa cand bombele japoneze incep sa cada peste orasul lor iubit, lumea se face tandari. Dupa un periplu care le poarta prin satele cotropite de soldati din sudul Chinei, pana la Hong Kong si apoi in America, la „Muntele de Aur”, cele doua surori trebuie sa invete sa traiasca din nou. Prinse intr-un paienjenis de prejudecati, secrete, minciuni si tradari, intre tentatiile Lumii Noi si traditiile Cartierului Chinezesc, May si Pearl isi gasesc forta interioara dupa ce se descopera una pe cealalta. „Povestea captivanta si personajele exotice ii vor cuceri imediat pe cititori, care vor parcurge douazeci de ani de iubiri, pierderi si bucurii alaturi de ...

Haruki Murakami

1Q84 (I)

Traducere din limba japoneza si note de Iuliana Oprina si Florin Oprina O tinara coboara pe scara de urgenta a unei autostrazi suspendate. Intentioneaza sa ucida un om. In alta parte a metropolei, un profesor de matematica e de acord sa rescrie romanul unei fete dislexice. Fara s-o stie, cei doi se cauta, iar actiunile lor declanseaza o adevarata avalansa de evenimente, pentru ca la Murakami povestile simple nu sint niciodata simple. In spatele realitatii banale se ascund intotdeauna tenebre periculoase, iar trecutul nu se lasa nici rescris, nici uitat cu usurinta. Tinara ucigasa si profesorul de matematica descopera treptat ca au stirnit din umbra forte colosale care ameninta insusi destinul lumii. Romanul poate fi citit ca o poveste de dragoste, dar in acelasi timp este o meditatie asupra fanatismului si asupra violentei pe care acesta o provoaca. Nu in ultimul rind, 1Q84 ridica o intrebare asupra existentei libertatii, indiferent de formele ei de expresie. „Prin povestile lui simple, vioaie, inteligente, adevarate fictiuni postmoderne, uneori mai serioase, alteori mai rarefiate decit romanele lui Pynchon, Murakami ofera cititorului sau o varietate culturala mereu ...

Dinu Pillat

Tinereţe ciudată şi alte scrieri

Al doilea volum al seriei de autor Dinu Pillat cuprinde un grupaj de proze din perioada 1933-1945, Jurnalul unui adolescent (apărut în 1941), romanele Tinereţe ciudată (1943) şi Moartea cotidiană (1946). Tranziţia dintre aceste două romane ar fi trebuit, în concepţia autorului, să fie făcută de Aşteptând ceasul de apoi, romanul regăsit abia în 2010 şi publicat ca prim volum al seriei. „Tinereţe ciudată este un roman cu final deschis, id est un roman al aşteptării. Latenţele configurate de text se pot concretiza în două moduri extreme. Tinerii pot evolua (sau, mai bine zis, involua) înspre o existenţă statică, inerţială, vegetativă, «plumburie», în care timpul se dilată şi în care nu se întâmplă nimic (ca în Moartea cotidiană) sau pot trece în cealaltă extremă, e drept dinamică, activă, convulsivă, în care timpul se comprimă, a unei Istorii tragice, în care insurgenţa juvenilă («inocenţa cu surâsul ei sângeros», cum ar spune Milan Kundera) poate fi un «preţios» capital la îndemâna oricărei ideologii totalitare (ca în Aşteptând ceasul de apoi). Nu întâmplător acţiunea celor două romane se petrece ...

C. S. Lewis

Despre lumea aceasta şi despre alte lumi

„Unii oameni cred că am început să scriu basme întrebându-mă cum le-aş putea spune copiilor ceva despre creştinism; apoi mi-am ales basmul ca unealtă, am strâns informaţii despre psihologia copiilor şi am hotărât pentru ce categorie de vârstă să scriu, am întocmit o listă de adevăruri creştine fundamentale şi am făurit «alegorii» care să le exprime concret. Toate astea sunt pură fantasmagorie. N-aş fi putut cu nici un chip să scriu aşa. Totul a început cu nişte imagini: un faun cu o umbrelă, o regină pe o sanie, un leu magnific. Iar elementul creştin şi-a făcut singur loc în poveste.“ C.S. Lewis adună în această colecţie de eseuri gânduri despre scrierile de ficţiune, discutând în special rolul basmelor şi al literaturii ştiinţifico-fantastice şi îndreptându-şi privirea critică atât asupra unor scriitori precum J.R.R. Tolkien sau George Orwell, cât şi asupra dificilei sarcini de a scrie pentru copii. Lewis îşi afirmă poziţia în contrast cu cea a criticilor literari ai vremii lui: să fii fermecător atunci când aşterni pe hârtie imagini şi întâmplări din lumea noastră reală sau din alte lumi, închipuite, ...

F.M. Dostoievski

Dublul.

Povestire, nuvelă sau chiar microroman, Dublul (1846) prezintă stări extreme de conştiinţă, manifestări schizofrenice sau idei obsesive. Avem a face cu un funcţionar respectabil, Goliadkin senior, care se află pe punctul de a se dezintegra social din cauza apariţiei tulburătoare a unei sosii. Dublul, Goliadkin junior, încearcă să distrugă reputaţia protagonistului şi să îi uzurpe locul în cadrul birocraţiei ruseşti. Surpriza, însă, survine atunci când se dovedeşte că acesta din urmă nu este decât o manifestare schizofrenică a eroului nostru

Eric-Emmanuel Schmitt

Cea mai frumoasă carte din lume şi alte povestiri.

Nuvela Odette Toulemonde a fost ecranizată în 2006 de către autor, avându-i în rolurile principale pe Catherine Frot, Albert Dupontel şi Jacques Weber. Opt nuvele, opt poveşti de iubire, opt femei. De la vânzătoarea modestă la miliardara arogantă cu trecut misterios, de la soţia dezamăgită la amanta sacrificată pentru binele familiei bărbatului iubit, de la deţinuta politic la prinţesa nonconformistă, chipurile dragostei se schimbă, deşi nevoia de fericire rămâne mereu aceeaşi. „Cea mai frumoasă carte din lume... are graţia şi forţa vizuală ale marilor texte literare.“ (Lire) „Fiecare dintre povestirile acestui volum pune în lumină, cu un lirism de o prospeţime unică, o ipostază a sufletului feminin.“ (L'Express) „Schmitt e un povestitor înnăscut, care are harul de a spune poveşti aparent simple, ce conţin însă o adevărată filozofie de viaţă." (La Libre Belgique) „Aceste superbe povestiri ne amintesc de Maupassant prin linia narativă, finalurile neaşteptate, umorul sarcastic şi pătrunderea psihologică.“ (Kirkus Reviews)

Cartman Melisa

Vinovat. limes

Performanţa estetică a romancierei constă în redarea faptelor din perspectiva eroilor săi, tineri care au avut neşansa de a se naşte în lumea cartierelor de margine ale marilor oraşe, bântuite de sărăcie şi violenţă; imaginile şocante, cel mai adesea, sunt redate într-un limbaj argotic, de un mare impact emoţional.

Jorge Luis Borges

Cartea de nisip.

„Cred ca cea mai buna carte a mea de povestiri e ultima pe care am scris-o, Cartea de nisip; in ea nu exista nici un cuvint care sa-l incurce pe cititor. Povestirile sint spuse simplu, desi ele nu sint deloc simple; pentru ca nu exista lucruri simple in univers; totul este complex. Eu le deghizez in povestiri simple.” (Jorge Luis Borges).

Oliver Sacks

Omul care îşi confunda soţia cu o pălărie.

Un profesor de muzică îşi confundă (la propriu) soţia cu o pălărie. Un bărbat nu-şi recunoaşte propriul picior. O femeie nu mai ştie ce înseamnă stânga. Persoane considerate retardate mintal dovedesc capacităţi ieşite din comun. Toate aceste bizarerii sunt cazuri neurologice reale, cu care s-a confruntat doctorul Oliver Sacks. 24 de asemenea povestiri alcătuiesc o imagine asupra minţii omeneşti – am fi tentaţi să spunem: asupra patologicului, dacă am putea trasa o frontieră netă între normalitate şi patologie. Cu veritabil talent literar (e scriitor în toată puterea cuvântului), Oliver Sacks nu se aventurează să tragă concluzii şi să eticheteze, ci prezintă un tulburător spectacol al minţii. Omul care îşi confunda soţia cu o pălărie s-a bucurat de un răsunator succes în lumea întreagă şi în cele mai diverse medii intelectuale şi artistice. Pornind de la cartea doctorului Sacks, Michael Nyman a compus, în 1986, o operă, iar regizorul Peter Brook a pus în scenă, în 1993, un celebru spectacol de teatru.

John Updike

Rabbit se odihneşte.

Rabbit se odihneşte (Rabbit at Rest), ultimul roman din tetralogia dedicată de John Updike lui Harry Angstrom alias Rabbit – distins în 1991 cu premiul Pulitzer –, ne poartă prin America anilor 1989–1990. Făcând naveta între Pennsylvania natală (vara), şi Florida (artificialul paradis hibernal al pensionarilor americani), Rabbit se confruntă cu noi crize şi începe să se simtă muritor. La aproape zece ani după ce a devenit pentru prima oară bunic, Harry „Rabbit" Angstrom se odihneşte. Fiul lui, Nelson, a preluat afacerea familiei, salonul Springer Motors, iar el şi Janice au o noră docilă şi doi nepoţei pe care simţul comun i-ar cataloga drept adorabili. Cuplul, de acum împăcat cu trecutul, îşi împarte existenţa între „bârlogul" din Penn Park şi un cochet apartament într-un complex reziden-ţial din Florida. Însă echilibrul este aparent şi precar, iar tabloul în culori suprasaturate care înfăţişează familia ideală e la fel de adevărat ca o imagine dintr-un pliant turistic promovând America post-Reagan, în realitate măcinată de tensiuni sociale şi de SIDA. Nelson, respectabilul director al reprezentanţei Toyota, ...

T.O. Bobe

Cum mi-am petrecut vacanţa de vară- T.O. Bobe.

„Una dintre cele mai profunde, mai bine scrise şi mai pline de umor cărţi de care am avut parte în ultimii ani. Romanul este o neaşteptată poetică a vulnerabilităţii, scrisă din perspectiva unui copil de 10 ani, fără recursul la psihologie, fără asezonări socio­logice şi, mai ales, fără inutile moralisme.“ (Simona SORA) „Dacă psihoterapeuţii definesc creati­vitatea drept capacitatea de a face asociaţii relaxate între elemente care la prima vedere nu au legătură unul cu altul sau drept schizofrenie bine temperată, cum s-ar putea numi un scriitor de compuneri? Permiteţi-mi să mă recomand, deşi afon, compozitor.“ (T. O. BOBE)

Giovanni Papini

Un om sfirsit - Top 10

Romanul autobiografic Un om sfirsit este cea mai cunoscuta lucrare a lui Giovanni Papini. Cartea realizeaza un portret al intelectualului macinat de convingeri contradictorii si de o profunda dezamagire in fata mediocritatii lumii din jur, careia ii opune o atitudine critica si lucida, dar sfisiata de temeri si angoase. Un om sfirsit este confesiunea uluitoare a unei personalitati complexe, de un egocentrism maladiv, insa scrisa intr-o maniera impresionanta, cu inteligenta si deplina onestitate. „Doar persoanele sterile si mediocre se preocupa de perfecta coerenta a gindurilor proprii si sint obsedate de teama de a nu gresi. Papini a gresit de multe ori, s-a contrazis cu furie, pina la a se compromite. Si totusi opera sa a ramas unitara si coerenta de la prima pina la ultima pagina.” (Mircea Eliade)

Yukio Mishima

Templul Zorilor.

Templul Zorilor este treilea volum al tetralogiei Marea fertilităţii. Trimis în Thailanda pentru a rezolva un caz important, renumitul avocat Honda află din întâmplare că în familia regală există o prinţesă, Ying Chan, ce susţine că este reincarnarea unui tânăr din Japonia. Fetiţa este chiar fiica prinţului Pattanadid, colegul de şcoală al adolescenţilor Honda şi Kiyoaki, iar întâlnirea cu ea tulbură echilibrul respectabilului om al legii.. Întors în Japonia zguduită de al Doilea Război Mondial, Honda se dedica studiului reincarnării, încercând să elucideze misterul ciclului existenţei. Zece ani mai târziu, Honda o va reîntâlni pe exotica prinţesă, venită la studii în Japonia. De data aceasta, neliniştea metafizică pe care o simte Honda în preajma lui Ying Chan se împleteşte cu o iubire chinuitoare, ce îl va împinge dincolo de limitele morale, în încercarea de a dezlega marea enigmă a reincarnării şi totodată misterul eternului feminin.

F.M. Dostoievski

Fratii Karamazov- Top 10+.

Fratii Karamazov, cel din urma si cel mai complex roman al lui Dostoievski, este in acelasi timp povestea scrisa magistral a unui paricid si o meditatie filosofica asupra intrebarilor esentiale ale umanitatii: existenta lui Dumnezeu, liberul-arbitru, natura colectiva a vinei si consecintele dezastruoase ale rationalismului. Intruchipind patru ipostaze fundamentale ale individului, fratii Karamazov au, fiecare, motive bine intemeiate, desi de naturi diferite, sa-si ucida tatal, mosierul Fiodor Pavlovici Karamazov, care duce o viata amorala si desfrinata. Moartea neasteptata a acestuia arunca suspiciuni asupra tuturor celor patru frati si da nastere la numeroase teorii, Dostoievski exploatind cu o abilitate remarcabila filonul politist al povestii, ce creeaza un suspans capabil sa sustina intreaga structura romanesca.

Eugen Ovidiu Chirovici

Cine a ucis-o pe Nora Jones ? .

Superb mai scrie Eugen Ovidiu Chirovici! Mai rar în ziua de azi scriitori atât de atenţi la stil. George Arion O irezistibilă combinaţie de suspans şi umor, rar întâlnită într-o singură carte. Dafin Mureşeanu Sper să vă distraţi la fel de mult citind această carte, măcar pe cât m-am distrat eu scriind-o. Eugen Ovidiu Chirovici