Descriere: Când oamenii de ştiinţă din secolul XX au demonstrat fără tăgadă că nici Luna, nici Marte şi nici vreo altă planetă din sistemul solar nu sunt locuite, şi nu sunt semne că în univers ar exista vreo urmă de civilizaţie, astrele şi-au mai pierdut din strălucire. De fapt, din mirajul pe care l-au creat încă din Antichitate, de când, şi înfricoşaţi, şi nerăbdători, oamenii îşi caută semeni în infinitul interstelar. Iar această contradictorie speranţă nu s-a manifestat niciodată mai intens ca în imaginarul sfârşitului de secol XIX. A investiga şi a descrie lumile din ceruri şi pe locuitorii lor cu înfăţişări ciudate şi totuşi umane nu mai era doar ocupaţia astronomilor, ci şi a unor scriitori cu un bun renume printre mulţii, foarte mulţii cititori ai epocii.
Lucian Boia a cercetat cu minuţie produsele acestei febre a „celorlalţi“ publicate în nenumărate lucrări de popularizare a ştiinţei, romane şi reviste. Mai mult, şi-a completat incursiunea în imaginarul cosmic cu un splendid material iconografic înfăţişând marţieni de toate felurile, seleniţi zburători, peisaje venusiene, canalele de pe Marte, precum şi scenele apocaliptice ale unei imaginare invazii extraterestre. Astfel, cu umor şi erudiţie, a construit o fermecătoare istorie intelectuală a ideii de pluralitate a lumilor.
„Tot căutînd ce nu e de găsit, am reuşit chiar mai bine decît dacă am fi găsit ceva. Miile de lumi şi de fiinţe inventate din toate piesele prin jocul imaginaţiei umane nu sunt cu nimic mai prejos, în ce priveşte bogăţia şi varietatea lor, decît lumile şi fiinţele adevărate. Am creat galaxii imaginare care participă la viaţa noastră. Ireale? Să nu ne grăbim cu o asemenea afirmaţie. Nimic nu e mai real, mai durabil, mai determinant decît imaginarul, vis colectiv al umanităţi.“ (Lucian BOIA)
Autori: Lucian Boia | Editura: Humanitas | Anul aparitiei: 2012 | ISBN: 978-973-50-3798-7 | Numar de pagini: 240 | Categorie: Beletristica
Magda CARNECI
Volumul Viaţă e format din poeme ocazionale, scrise la distanţe uneori mari de timp, prilejuite de momente trăite la o anume intensitate. Scriu poezie numai în momente tensionate, care-mi declanşează şi-mi motivează dicţiunea poetică. De aceea, volumul are poate aerul puţin sincopat, cu salturi de la un poem la altul, deşi am păstrat un filon temporal, de la copilărie pînă la ideea morţii. Pe de altă parte, fiecare poem e un obiect liric „în sine”, nu face parte dintr-o serie, dintr-un exerciţiu repetitiv al unei formule găsite şi apoi explorate şi exploatate. Sunt poeme care, de fapt, au toate cîte un destinatar precis, pe care însă, de cele mai multe ori, nu l-am menţionat, din pudoare sau din alte motive. Pînă la urmă, mi-am dat seama că poemele totuşi se leagă prin firul cuvantului „viaţă” care le ţine împreună. Magda Cârneci Aş putea caracteriza poezia Magdei Cârneci din cartea de faţă prin sintagma „armonie dodecafonică”. Armonia ţine de stilul limpede şi fluid al autoarei, poemele înlănţuindu-se ca nişte vase comunicante, chiar dacă nu sunt subsumate unei teme unice. Dodecafonică e lumea interioară ...
W. G. Sebald
Praga decide să-l trimită la începutul celui de-al Doilea Război Mondial în Anglia, la o vârstă atât de mică, încât băiatul – care va fi adoptat de familia unui pastor calvinist din Ţara Galilor – nu-şi va putea aminti şi înţelege mai târziu propriul trecut. La maturitate află care e adevăratul lui nume şi porneşte prin Europa încercând să-şi recompună o istorie pe care o presimţise cumva întotdeauna într-un mod melancolic, descoperind-o acum, treptat, în tot ce are ea mai funest şi mai tragic. J. Austerlitz, neobişnuitul erou al lui Sebald, se vede nevoit să-şi reconstituie viaţa bucată cu bucată, prin îmbinarea unor poveşti disparate, adesea incredibile, pentru a afla, în ultimă instanţă, cine este. Austerlitz este ultimul roman al lui W. G. Sebald şi capodopera sa, o poveste tandră şi sobră deopotrivă, o dramă atât de profundă, încât rămâne aproape incomunicabilă. „O evidentă carte de geniu.“ Literary Review „Oare mai e încă posibilă măreţia literară? Cum ar putea să mai arate o iniţiativă literară nobilă? Unul dintre puţinele răspunsuri disponibile nouă este opera lui W.G. Sebald.“ Susan ...
Calin VLASIE
STRATEGIA DE A MOȘTENI NEBUNI CINSTIȚI SAU RIDICAREA LA PUTERE
După 1990, Călin Vlasie, psiholog de formaţie, cu solide cunoştinţe în domeniul patologiei psihicului uman, s-a lansat într-o publicistică spectaculoasă, nervoasă, deosebit de atentă la toate malformaţiile sociale şi politice ale regimului Iliescu. Textele prezentului volum au fost publicate de autor în revistele Contrapunct (unde a deţinut o vreme o rubrică săptămânală) şi Calende, sau în presa locală din Piteşti. Publicistica lui Călin Vlasie e una în buna tradiţie a spiritului muntenesc, uzând de mijloacele şarjei şi ale pamfletului, ale ironiei şi limbajului colocvial. În „interpelările” sale, autorul nu evită jocul de cuvinte, băşcălia subţire, metafora scânteietoare, umorul negru. Volumul pune în lumină o altă faţă a scriitorului Călin Vlasie, un autor mai prolific decât pare şi mult mai ancorat în real, obsedat de bizareriile realităţii cotidiene şi de aberaţiile puterii. Un loc aparte în economia volumului îl ocupă problemele legate de conservatorismul vieţii literare româneşti, în general ostilă faţă de ideea schimbării şi dezorientată de pierderea vechilor ...