ÎN INTERIORUL PĂMÂNTULUI - Al doilea tunel

Descriere: Iată-ne ajunși la volumul 5 al seriei de cărți ce a devenit celebră odată cu apariția, în 2004, a controversatului „Viitor cu cap de mort”. După o pauză de 7 ani, autorul uimește și de această dată prin subiectul provocator adus în discuție. Cititorii fideli lui Cinamar au mărturisit de-a lungul anilor despre efectul cărților sale, folosind pentru aceasta unele cuvinte rar întâlnite în lumea forumurilor literare: provocator, convingător, hipnotic, revelator etc. Volumul 5 al seriei nu face excepție, fiind o prezentare uluitoare despre interiorul gol al Pământului.

Pentru unii, relatările din carte pot fi eliberatoare, pentru alții înfricoșătoare, dar pentru cei mai mulți ele pot constitui o temă adâncă de reflectare. Fără îndoială, ele vor naște controverse majore, păreri pro şi contra, dispute aprinse, argumente înfocate şi discuţii complexe. Dar, am spune noi, cărţile lui Radu Cinamar chiar asta fac: oferă un câmp vast de analiză şi gândire şi ne conduc pe calea evoluţiei ca fiinţe umane. Ele sunt lucrări dificile, care ridică la fileu o multitudine de aspecte ale vieţii, oferind explicaţii şi soluţii la dilemele pe care, probabil, mulți dintre noi le avem. Suntem convinși că cititorul inteligent va şti să întrevadă şi să înţeleagă puterea informaţiei cuprinsă în acest volum.

Radu Cinamar descrie în mod unic ce înseamnă cu adevărat interiorul Pământului, cum se poate ajunge acolo, ce se poate simţi şi care sunt efectele care decurg dintr-o astfel de experienţă. El povesteşte în detaliu unele dintre călătoriile sale în această zonă a planetei, însoţind adeseori descrierile sale cu schiţe edificatoare.

Deși lansarea cărții va avea loc peste câteva zile, până la acel moment venim în întâmpinarea cititorilor noștri cu patru fragmente în premieră absolută, pe care le vom publica aici la interval de cateva zile între ele. Iată primul fragment:

„Probabil mulţi cititori îşi imaginează că Marea Galerie şi Sala Proiecţiilor reprezintă un fel de „muzeu” în care afluxul de oameni este continuu şi destul de intens. Aici problema constă în a înţelege corect natura descoperirii care a fost făcută. Ea comportă o serie de caracteristici care de multe ori sunt bulversante pentru psihicul şi mentalul ființei umane. Cred că cea mai potrivită redare a situaţiei ar putea fi făcută prin expresia: „o neaşteptată transformare de comportament şi gândire”, imediat după ce se pătrunde în Marea Galerie. O dată ce ajungi în Sala Proiecţiilor, mintea tinde să fie izolată de amintiri sau de gânduri secundare. Într-un fel care cu greu poate fi descris, ea este cumva „suspendată” şi „liniştită”. Gândurile sunt rare şi ele se îmbină cu un gen de emoţie foarte profundă, având aproape un caracter sacru. La început, atunci când am vizitat pentru prima dată locul, am crezut că această senzație este generată de măreţia extraordinară a construcţiei şi a spaţiului de acolo, de tehnologia foarte avansată şi de ineditul situaţiei în care eşti pus atunci. Totuşi, în anii care au urmat mi-am dat seama că fenomenul se repetă identic, ceea ce înseamnă că el nu se datorează unor tendinţe subiective, ci este o consecinţă a vibraţiei foarte speciale care există în acel loc.

Impresia generală este aceea de „altă lume” şi aceasta nu doar prin specificul tehnologiei şi al obiectelor din interior, ci mai ales printr-o „cunoaştere intuitivă”, care apare şi modifică natura gândurilor şi acţiunilor. Impulsul meditativ şi de relaxare este foarte accentuat, iar lăuntric apare un gen de elan nedesluşit spre lucruri nobile, elevate, spre tot ceea ce este bun, frumos şi plin de o aspiraţie înălţătoare.

Ne-am dat repede seama că accesul în acel loc special poate fi oferit doar unei anumite categorii de persoane, care trebuie să aibă o pregătire adecvată din punct de vedere psihic şi mental. Chiar şi persoanele care au asigurat sarcinile de rutină pentru un timp au trebuit alese din rândul ofiţerilor superiori sau au trebuit să urmeze cursuri de pregătire speciale. Fără un antrenament psiho-mental adecvat nu se poate pătrunde în interiorul Sălii, decât cu riscul unor manifestări ulterioare bizare. Cezar mi-a povestit că aceste aspecte au fost înţelese abia după ce s-a observat comportamentul straniu al unor soldaţi, care prin natura situaţiei au fost prezenţi în cadrul complexului din interiorul muntelui imediat după descoperirea lui. Acei oameni păreau rupţi de realitate şi nu au reuşit să-şi revină complet decât după câteva săptămâni. Funcţiile motorii sunt de asemenea afectate: mişcările devin rigide, trupul se mişcă greu, iar privirea rămâne aţintită într-un singur punct, chiar dacă există stimuli sonori şi vizuali puternici.

Tocmai de aceea s-a pus în mod special problema stabilirii unui program de pregătire şi a unor teste adecvate pentru persoanele care pătrund acolo. O dată cu înfiinţarea secţiunii de contrainformaţii din cadrul Departamentului, pe care o conduc, am revizuit în mare parte acel protocol şi l-am adecvat necesităţilor de moment.

Acesta a fost mereu unul dintre punctele sensibile în discuţiile cu partenerii noştri din alte state. Ei par să nu înţeleagă faptul că Sala Proiecţiilor reprezintă mai mult decât o simplă cavitate fizică în interiorul muntelui, fie ea şi foarte tehnologizată. Într-adevăr, putem vorbi despre o altă concepţie şi viziune, despre o diferenţă colosală de tehnologie, dar spaţiul respectiv este de asemenea o „trecere”, iar acest aspect pare să fie greu de conceput pentru ştiinţa modernă. Noi am ajuns destul de repede la concluzia că, pentru a înţelege corect ce reprezintă complexul subteran din munţii Bucegi, este necesar să ne debarasăm în mare parte de principiile şi gândirea strict materialistă a ştiinţei actuale. O dovadă în acest sens este că până în 2010 savanţii care au fost implicaţi în studiul locaţiei nu au putut furniza niciun indiciu şi nicio explicaţie la feluritele aspecte şi semne de întrebare pe care le-a ridicat locaţia secretă din Bucegi.

Dar nu acesta reprezintă motivul principal. Cel mai important aspect este că, o dată ce se pătrunde în interiorul muntelui, în Marea Galerie și mai ales în Sala Proiecțiilor, frecvenţa de vibraţie a fiinţei biologice se schimbă. Aici se află cheia înţelegerii tuturor proceselor aparent ciudate care se petrec cu psihicul şi mentalul omului, precum şi percepţiile adeseori stranii care intervin atunci când se pătrunde în cele trei tuneluri care pleacă din Sala Proiecţiilor. Nu vreau să anticipez, deoarece acesta este unul dintre subiectele principale despre care voi vorbi în acest volum.”