Literatura si valorile
Descriere: „Ce este viaţa pentru fiecare şi pentru toţi, ce sens are ea, cum se constituie rostul în cuprinsul unei comunităţi, ce conflicte surmontabile sau insurmontabile apar, cum trăiesc fiinţele umane dilemele morale în situaţii existenţiale deschise sau închise? Într-un cuvânt, şi teoriile etice, şi literatura au în comun un concept: cel de unitate a unei vieţi de om. Etica şi, în genere, marile doctrine morale ale umanităţii, ajung obligatoriu şi explicit la acest concept, indiferent dacă este vorba de iudaism, socratism, de budism, de confucianism, de creştinism sau de islamism. Toate stabilesc un tip moral ideal, toate îl văd intr-un „om întreg", într-o fiinţă care are unitate de sens in propria sa viaţă, unitate dată de congruenţa dintre gândire şi fapte, dintre norme, principii, imperative şi actele simple de viaţă. Literatura ajunge şi ea, nu direct şi nu imperativ, la conceptul de unitate a unei vieţi de om. La limită, diferenţa dintre perspectiva etică şi cea literară poate fi surprinsă în acest fel: unitatea unei vieţi de om apare în cuprinsul teoriilor etice indisolubil legată de conceptul de unitate morală a vieţii, în timp ce în naraţiunea literară nu apare în chip obligatoriu ca unitatea unei vieţi de om să fie una exemplar morală, întotdeauna şi pretutindeni. Morala pretinsă de etică nu poate fi tot una cu morala literaturii.” Vasile Morar, Etica şi Literatura. Valorile morale şi unitatea unei vieţi
Autori: Monica Onojescu (coord.) 7786061713677 | Editura: Art | Anul aparitiei: 2018 | Numar de pagini: 432 | Categorie: Beletristica
Karte.ro va recomanda:
Vasile Voiculescu
Toate lucrările lui Voiculescu, în special cele în proză, transmit un mesaj. Mesajul lui Zahei: numai nădejdea îți dă putere. Întreaga operă literară a lui V. Voiculescu - versuri, proză, teatru - este organizată ca un sistem unitar de răspunsuri la o singură întrebare: Poate omul să se transforme, să-și schimbe condiția, să devină întâi un altul, apoi, la un alt nivel de existență, altcineva? Toate lucrările lui Voiculescu, în special cele în proză, transmit un mesaj. Mesajul lui Zahei: numai nădejdea îți dă putere. Fără speranță, pierdem puterea de a ne construi pe noi înșine. Iar speranța o poți găsi numai în tine, spre deosebire de iubire pentru care este nevoie de doi. Cea mai mare greșeală pe care o poate săvârși ființa pornită pe drumul spre lumină este să-ți construiască o sprenață dependentă de altcineva în afară de sine însuși. Iubire dintre bărbat și femeie nu are răgaz să se împlinească. Începând cu o explozie de senzualitate, cei doi se vor despărți înainte ca interiorizarea să se producă. Esențial este însă altceva: Zahei își asumă relația ca pe o iubire deplină și ...
Florin Bican
Aventurile cailor năzdrăvani rememorate de ei înșiși Şi v-am spus povestea aşa aduce laolaltă basme clasice româneşti (cele cu Aleodor Împărat, Harap Alb, alături de întreaga cohortă de feţi-frumoşi, cai năzdrăvani, împăraţi şi fete de împăraţi) şi uneşte ingenios poveştile lor într-una mai mare, un basm la superlativ, care păstrează din cele vechi, întregindu-le, firescul, umorul şi vraja povestirii. Cine iubeşte basmele româneşti le va regăsi aici, „aduse la zi“ printr-o rescriere originală și amuzantă – din care vom afla că toate poveştile faimoase ale literaturii române sunt, de fapt, una singură, şi că drumurile eroilor lor s-au întretăiat adesea în chipuri neaşteptate.
W. G. Sebald
Praga decide să-l trimită la începutul celui de-al Doilea Război Mondial în Anglia, la o vârstă atât de mică, încât băiatul – care va fi adoptat de familia unui pastor calvinist din Ţara Galilor – nu-şi va putea aminti şi înţelege mai târziu propriul trecut. La maturitate află care e adevăratul lui nume şi porneşte prin Europa încercând să-şi recompună o istorie pe care o presimţise cumva întotdeauna într-un mod melancolic, descoperind-o acum, treptat, în tot ce are ea mai funest şi mai tragic. J. Austerlitz, neobişnuitul erou al lui Sebald, se vede nevoit să-şi reconstituie viaţa bucată cu bucată, prin îmbinarea unor poveşti disparate, adesea incredibile, pentru a afla, în ultimă instanţă, cine este. Austerlitz este ultimul roman al lui W. G. Sebald şi capodopera sa, o poveste tandră şi sobră deopotrivă, o dramă atât de profundă, încât rămâne aproape incomunicabilă. „O evidentă carte de geniu.“ Literary Review „Oare mai e încă posibilă măreţia literară? Cum ar putea să mai arate o iniţiativă literară nobilă? Unul dintre puţinele răspunsuri disponibile nouă este opera lui W.G. Sebald.“ Susan ...