-20%

Parfumul

Christopher Buckley

Fumatul Strict Permis

America a decis: exista oameni si fumatori. Acestia din urma, o subspecie stigmatizata, isi gasesc aparatorul în persoana lui Nick Naylor, un as al controverselor publice si al mersului pe ace. Naylor câstiga bine din lobby-ul protabagic, dar îsi asuma riscuri. Caci nu-i putin lucru sa fii invitat la Larry King sau la Oprah fara sa ti se spuna ca în platou se afla si un canceros de optsprezece ani în faza terminala. Nici sa fii comparat cu criminalii de razboi nazisti. Si nici sa fii rapit, îmbracat în plasturi cu nicotina si amenintat cu o moarte lenta. În lumea lui Naylor, nu doar fumatul dauneaza grav sanatatii, ci ci încurajarea lui. Daca nu esti atent, te poti trezi strivit ca un muc de tigara, cu sufletul scurgându-se din tine ca un fum.

Clive Whichelow, Mike Haskins

Mi-au scanat mansarda, n-au găsit nimic

Cine a crezut că numai românii spun lucruri trăsnite e poftit să-şi ceară iertare ţărişoarei. Mai mult, dacă stai să compari derapajele de expresie sau de gândire ale lui Vanghelie cu lufturile lui George W. Bush ai imediat impresia surclasării. Veşti proaste: nici măcar la inepţii nu suntem băgaţi în seamă. Pur şi simplu nu contăm. Mike Haskins şi Clive Wichelow întocmesc o antologie a stupizeniei pentru care – impardonabil – nu aleg nici o vedetă carpatină. Figurează în schimb, cu producţii pe sprânceană, toată floarea cea vestită a Occidentului şi a Americii, de la Kevin Keegan la Britney Spears, de la Victoria Beckham la Samuel Goldwyn şi de la Yogi Berra la Tony Blair. Mi-au scanat mansarda, n-au găsit nimic e de fapt ecoul unei cugetări a lui Einstein: „Două lucruri sunt infinite, prostia şi universul. Dar despre acesta din urmă am unele rezerve." Pentru deschiderea apetitului, iată trei exemple dintr-o recoltă de câteva mii (urmează să le descoperiţi autorii deschizând cartea): „Dacă ar trăi Roosevelt, s-ar răsuci în mormânt“; „O să cred în televiziunea color când o s-o văd negru pe alb“ şi „Nu e ...

Irvin D. Yalom

Mama si sensul vietii.

În poveştile sale captivante desprinse din experienţa de psihoterapeut, Irvin D. Yalom se dovedeşte încă o dată un explorator neobosit al minţii umane, parcurgând, împreună cu pacienţii, calea spre transformare. Terapia devine efort de vindecare în dublu sens. Desfăşurarea de personaje e impresionantă şi stă mărturie pentru privirea pasionată de detaliu şi de profunzime a autorului. Patru femei se desprind din mulţimea celor care se caută pe sine şi capătă contur în însăşi biografia psihoterapeutului, fiecare cu o nouă lecţie de viaţă: Paula, „curtezana morţii", bolnavă de cancer, dar niciodată învinsă de boală; Myrna şi noile semnificaţii ale încrederii dintre medic şi pacient; Magnolia, cu iscusinţa ei de a-i alina durerea psihoterapeutului; şi mama, cea capricioasă, dominatoare, excesiv de iubitoare şi totodată critică faţă de fiul ei. E o explorare îndelung stăruitoare în mintea şi inima unui medic care învaţă că fiecare om înseamnă o nouă călătorie. Uneori, chiar mai multe.