Descriere: Am fost întrebată dacă aş vrea să mă uit peste un volum de poezie – dacă-mi place, poate scriu cîteva rînduri. Am întrebat cîţi ani are poetul. Mi s-a spus că 35, dar ce importanţă are? Pentru mine, are. Mi-am exprimat reticenţa – am convingerea că, dacă un poet nu s-a făcut cunoscut pînă la 30 (35?), nu e chiar lucrul cel mai bun. Se pare că am dat peste excepţia care confirmă regula. Am mai întrebat, după lectură, doar dacă autorul este din Braşov (îmi amintea de prietenii mei Marius Oprea, Andrei Bodiu şi Caius Dobrescu, de poezia în care credeam noi încă de pe vremea cînd eram foarte tineri şi cunoscuţi ca grup, Grupul de la Braşov). Am găsit în paginile citite ceea ce sper întotdeauna să întîlnesc, înainte de orice, în poezie: un om adevărat. Şi o rară, emoţionantă combinaţie între tranşanţă şi puritate (a intransigenţei), o frumuseţe umană pe care nu am mai întîlnit-o de multă vreme în poezia de pe la noi. Volumul, bazat pe nişte enigmatice recurenţe, e o construcţie stranie de la început pînă la sfîrşit. În centru, un personaj ca de roman, care-şi face scenariile lui, unde încap atîtea lucruri, cu tot cu ecourile lor tulburătoare. „De când m-am văzut între cele două oglinzi, pictez peisaje marine", sună un vers. Să vedem ce face un om cu oglinzile, cu o suprafaţă marină şi cu ceea ce ascunde calmul ei.
Simona Popescu
George Nechita s-a născut în 1974, la Constanța. A absolvit Academia de Arte din Bucureşti, în 1998, cu o lucrare de diplomă care avea drept temă relația dintre formă şi afecte. A participat la mai multe expoziții de grup şi a avut două expoziţii personale: Expunere, la galeria Galateca, în 2002, şi my Petit underground, la Art Jazz Club, în 2004. Părți juvenile, întinse este cartea sa de debut.
Autori: George Nechita | Editura: PANDORA M | Anul aparitiei: 2011 | ISBN: 978-973-1989-14-3 | Numar de pagini: 76 | Categorie: Beletristica
Jerry Spinelli
Lumea crede că e venită de pe o altă planetă sau că părinţii ei sunt acrobaţi la circ. Din ziua în care apare la liceul din Mica, Copila-Stea Calaway surprinde printr-o feerie de sunet şi culoare. Îmbracă rochii lungi şi chimonouri, cântă la ukulele, râde şi dansează. Întreaga şcoală e cucerită de apariţia exotică ce sparge tiparele. Impresionat e şi Leo Borlock, elev în clasa a unsprezecea, pe care Copila-Stea îl cucereşte cu un surâs. Dar oamenii sunt schimbători şi capricioşi, iar cei ce ies din rândul lumii nu sunt văzuţi mereu cu ochi buni. Îndrăgostit, Leo încearcă să o convingă să devină o fată pe placul tuturor, chiar dacă asta presupune renunţarea la tot ce o defineşte.
Bohumil Hrabal
Lecții de dans pentru vârstnici și avansați
Lecţii de dans pentru vârstnici şi avansaţi este un roman mai degrabă neobişnuit, desfăşurat într-o singură frază spectaculoasă, de un umor incredibil şi o tristeţe apăsătoare, cum sunt, de altfel, toate scrierile lui Hrabal. Monologul fostului pantofar din Lecţii de dans este un bric à brac de personaje şi întâmplări din Cehia de pe vremea Imperiului Austro-Ungar, în parte confesiune, în parte meditaţie despre dragoste, timp sau moravuri, totul într-o notă de subtilă ironie. La un moment dat, bătrânul povestitor spune că „o carte bună nu trebuie să-l lase pe cititor să doarmă liniştit, dimpotrivă, trebuie să-l facă să sară din pat în izmene şi să dea fuga la scriitor ca să-i ardă câteva“. Dacă Hrabal ar mai trăi, v-aţi dori cu siguranţă să faceţi asta odată ajunşi la final. Bohumil Hrabal (1914 – 1997) este un scriitor ceh considerat de mulţi una dintre cele mai importante voci ale literaturii secolului XX. Multă vreme, cărţile sale au circulat în samizdat, adunând în jurul lor o comunitate de hrabalieni pasionaţi, cuceriţi definitiv de umanismul tragicomic şi umorul savuros al operei sale.
J.K. Rowling
Harry Potter și prizonierul din Azkaban
Când Cavalerobuzul opreşte brusc în faţa lui, răsărind din întuneric, pentru Harry Potter începe un nou an şcolar care nu e nici pe departe unul obişnuit. Sirius Black, criminal în serie şi discipol al Lordului Voldemort, a evadat de la Azkaban, închisoarea vrăjitorilor, şi toată lumea spune că ar fi pe urmele lui Harry. La prima oră de divinaţie, profesoara Trelawney vede în frunzele de ceai din ceaşca lui Harry un semn prevestitor de moarte... Dar mai înfricoşător decât orice e că în jurul şcolii patrulează dementori, care pot sorbi suflete cu Sărutul lor mortal.