Segregarea urbană. Separaţi dar împreună.

Descriere: Este destul de facil să enumeri lucrurile care par să aparţină oraşului. Scuaruri, parcuri şi pizzerii care clocotesc de oameni. Cafenele stradale şi restaurante etnice. Magazine universale elegante. Metrouri şi pasaje. Autobuze, tramvaie şi troleibuze. Trotuare neastâmpărate. Strigătele comercianţilor stradali. Zgomotul traficului. Zgârie-nori îndrăzneţi. Mall-uri şi parcuri industriale. Edificii sportive gigantice precum stadioanele. Oameni îmbrăcaţi nonconformist sau revoltător. Magazine stradale. Slum-uri, ghetouri, cartiere elitiste şi case închiriate. Cerşetori şi drogaţi. Clădiri îmbrăcate în praf şi funingine. Smog. Apa impură de la robinet. Nu trebuie uitate nici sălile de expoziţii, centrele de conferinţe, galeriile de artă sau spaţiile culturale. Colţul găştilor/bandelor, depozitele logistice şi noile centre media. Nici monumentele şi muzeele, ori aleile comerciale şi aeroporturile nu trebuie omise. Şi lista poate continua la nesfârşit. De asemenea, este destul de uşor să enumeri acele adjective care pot da un anumit sens pentru ceea ce sunt oraşele în general. Rapid, tare, zgomotos, îndrăzneţ. Divers, cosmopolit, superficial. Nenatural, inuman, anonim. Riscant, elegant, orbitor, periculos. Toate aceste cuvinte transmit ceva în funcţie de modul în care sunt experimentate şi percepute oraşele; în funcţie de modul în care sunt ele înţelese. Cu toate acestea, este destul de dificil să defineşti ce face un oraş să fie într-adevăr oraş, şi care sunt forţele care fac viaţa să fie cu adevărat urbană.

Lucrarea de faţă, evident, nu şi-a propus să definească oraşul sau să răspundă la întrebările legate de viaţa urbană în general ci, mai degrabă, doreşte să aducă, atât în atenţia specialiştilor, cât şi a nespecialiştilor, problema segregării urbane. Prin urmare, dacă ar fi să ne raportăm la viaţa urbană, subiectul acestei analize are în vedere doar o mică parte a vieţii urbane, care reprezintă doar o rotiţă a complexului mecanism urban. Nu putem înţelege oraşul chiar şi alocându-i o mie de adjective sau enumerându-i lucrurile care par să-i aparţină. Enumerarea elementelor şi aprecierea lor nu ajută deloc. Ceea ce dă cu adevărat valoare unui oraş, este modul în care acesta funcţionează şi maniera în care funcţionalitatea lui mulţumeşte urbanii (locuitorii oraşului). Satisfacerea nevoilor psihice şi fizice creează premisa pentru ca locuitorii să nu caute un loc mai bun; contrar indivizii părăsesc locaţia pentru a duce o viaţă mai bună şi mai civilizată în alt oraş. Iată care sunt motivele pentru care auzim adesea că oraşele din ţările nordice sunt cele mai prielnice locuirii. Şi, totodată, motivul pentru care oamenii din jurlul nostru, locuitori ai Bucureştiului, vorbesc adesea de dorinţa aprigă de a pleca din oraş. Segregarea este prezentă în aproape toate oraşele lumii. Însă în unele dintre ele acţiunea ei este aproape insesizabilă, întrucât nu are atât de multe faţete de manifestare. Prin urmare, fără doar şi poate, unul dintre factorii care formează repulsii faţă de un oraş este şi segregarea urbană, element esenţial al geografiei urbane.

Deci ne confruntăm cu o problemă. În timp ce multe dintre temele care au încântat geografii urbanişti au fost abordate în lucrări de specialitate, segregarea urbană a fost considerată fie subscrisă altor probleme urbane (sărăcie, mobilitate, locuire, infrastructură tehnico-edilitară etc.), fie pur şi simplu lăsată deoparte, devenind astfel terenul de analiză al altor specialişti (sociologi în special, dar şi economişti, istorici, arhitecţi etc.). Astfel, un concept spaţial definitoriu pentru dinamica urbană a scăpat analizelor geografice, pierzându-se mult din calitatea studiilor întreprinse. Ca atare, în forurile decizionale urbane abia dacă se aminteşte de studiile şi cercetările geografice, întrucât ele sunt considerate adesea nepractice; întâietate căpătând celelalte domenii amintite, fapt care s-a repercutat şi asupra morfologiei şi structurii socio-spaţiale urbane actuale. Şi atunci, probabil, ne este mai uşor să înţelegem de ce Bucureştiul nu este mulţumitor pentru locuitorii săi. Cu alte cuvinte, trebuie precizat că segregarea urbană nu este literalmente singurul lucru ce-i lipsea geografiei urbane, însă este unul dintre cele mai importante. Structurile socio-spaţiale şi alegerile acestora generează baza dinamicii spaţiale într-o aşezare (atât urbană, cât şi rurală). Iar înţelegerea geografică a acestor forme spaţiale, poate completa golurile lăsate libere de celelalte ştiinţe, sau altfel spus, studiile geografice din domeniul segregării urbane pot îmbogăţii multi-disciplinaritatea abordărilor urbane în scop funcţional.

Importanţa cărţii Segregarea urbană. Separaţi dar împreună este dată în primul rând de noutatea subiectului pentru literatura naţională şi de analiza teoretico-metodologică a procesului de segregare privit într-o manieră integrată la nivel urban. Cumularea logică a conceptelor urbane şi sociale care mijlocesc segregarea, împreună cu filtrarea acesteia prin mai multe domenii ştiinţifice, urmate de tipologizarea formelor sociale şi spaţiale întâlnite în literatura de specialitate şi schiţarea celor mai importante cauze şi efecte urbane, au constituit un prim element în analiza lucrării. Iar în al doilea rând, valoarea acesteia rezidă din analiza concretă şi practică a cazului capitalei, unde elementele teoretice au fost riguros aplicate prin intermediul metodelor socio-geografice (calitative şi cantitative).