Istoria Romaniei

LIVIU MAIOR

Alexandru Vaida Voievod - Putere si defaimare

Anul aparitiei: 2010

Volumul este o ofertă către istorici mai tineri de a nu abandona istoria politică şi de a nu ceda "teritoriul" lor de activitate diletanţilor. Personalitatea lui Alexandru Vaida Voevod merită o monografie bine documentată, care să cumuleze cercetările, să valorifice un material documentar amplu. Intenţia noastră, prin publicarea acestui volum consacrat lui Alexandru Vaida Voevod, vine în prelungirea cărţii tipărite în 1993 şi nu este o reeditare a ei. Timpul scurs până acum a dus la apariţia mai multor studii care au avut ca obiectiv analiza unor momente importante din viaţa sa politică până după înfăptuirea României Mari. Prima parte este dedicată acestei perioade, însoţită de corespondenţa sa cu Cancelaria Arhiducelui Franz Ferdinand, cu Aurel C. Popovici, etc. În această primă parte mai este vorba de răspunsuri la scrisorile lui Vaida deja publicate de către Keith Hitchins. Urmează un studiu consacrat demersului lui Aurel C. Popovici şi Vaida în vremea Primului Război Mondial la Viena, Geneva şi Berlin fără a trece peste conjugarea efortului lor cu Bucureştiul, ceea ce conferă o dimensiune aparte a tot ceea ce au întreprins cei ...

Neagu Djuvara

Mircea cel Mare şi luptele sale cu turcii

Editura: Humanitas

Anul aparitiei: 2010

Aţi aflat deja de la şcoală despre Mircea cel Bătrân, domn al Ţării Româneşti (adică al Munteniei), care a domnit între 1386 şi 1418, ducând lupte grele cu turcii. Apoi, probabil aţi citit sau poate chiar aţi învăţat pe dinafară, din Scrisoarea III a lui Eminescu, superba evocare a bătăliei de la Rovine: înainte de înfruntare, sultanul îl sfidează pe Mircea cu aceste cuvinte: „Şi, purtat de biruinţă, să mă-mpiedic de-un moşneag?“ Iată că şi genialul Eminescu s-a înşelat asupra înţelesului epitetului „cel Bătrân", căci pe vremea lui, la noi, cercetările istorice erau abia la început! În realitate, la Rovine, Mircea era foarte tânăr. „Cel Bătrân“ i s-a zis în veacurile următoare, când au ajuns în scaunul Ţării Româneşti şi alţi domnitori purtând (sau luând la înscăunare) acest nume. Atunci când se pomenea de primul voevod Mircea, de marele Mircea, i se spunea „cel Bătrân“, adică „cel Vechi“, cel din vechime. Asta înseamnă „cel Bătrân“. Să ştiţi, de asemenea, că datorită înfăptuirilor şi a nobleţei caracterului său i s-a mai zis şi „cel Mare": Mircea cel Mare. Veţi judeca şi voi, ...

Christophe Midan

Carol al II-lea şi teroarea istoriei.

Editura: militara

Christophe Midan este locotenent-colonel în armata franceză. Specializat în relaţii internaţionale, şi-a concentrat atenţia asupra României, unde a urmat cursurile Colegiului Naţional de Apărare. Cartea de faţă analizează politica regelui Carol al II-lea în domeniul apărării naţionale, rolul său în procesul de modernizare a armatei române şi încearcă să stabilească responsabilităţile monarhului pentru prăbuşirea României Mari în vara anului 1940. Evenimentele care s-au abătut asupra ţării în urma înfrângerii aliaţilor occidentali în mai-iunie 1940 au destabilizat şi apoi au dominat acţiunea politică şi militară a regelui Carol al II-lea. În pofida determinării sale iniţiale, acesta devine victima implacabilei terori a istoriei, descrise de Mircea Eliade în operele sale romaneşti de maturitate, cum ar fi Noaptea de Sânziene.

Cristian Sandache

Europa dictaturilor şi originile războiului româno-sovietic.

Editura: militara

O privire sumară asupra capitolelor lucrării ne ajută să ne formăm o părere asupra conţinutului ei: Izgonindu l pe Dumnezeu – Rusia bolşevică; Marşul cămăşilor negre: fascismul în Italia; Psihologie şi patologie: Mein Kampf; Grandoarea înfrângerii: Franţa regimului de la Vichy sau mitul Philippe Petain; România de la Carol al II lea la Statul Naţional Legionar; Motivaţii istorico diplomatice ale conflictului dintre regatul României şi URSS (1941–1944). Mareşalul Ion Antonescu. Titluri pe cât de sugestive, pe atât de incitante, în care autorul reuşeşte, pe baza unei documentaţii minuţioase, să contureze personalitatea unor personaje ce şi au pus amprenta asupra evenimentelor din acea vreme. Cristian Sandache este echidistant, nepartizan, oferindu i cititorului posibilitatea de a discerne asupra „eroilor” şi a faptelor lor, totul într un cadru de informare şi raportare la documente de arhivă şi date inedite, ce dovedesc un efort consistent din partea autorului.

Mihail E. Ionescu

Romania Oriental㠖 160 de ani (1848-2009).

Editura: militara

În secolul al XIII-lea, când papalitatea a hotărât să trimită o misiune exploratorie (am zice azi!) pentru a găsi strămoşii ungurilor în Asia Centrală, în scopul de a extinde aria de acţiune misionară a catolicismului, călugării plecaţi cu această destinaţie au străbătut, odată ce au părăsit Europa pe la Constantinopol, Romania. Era uriaşul teritoriu al Asiei Mici, de la sud de Marea Neagră, unde se construise imperial o Romanie, amintind unitatea imperială romană într-un imperiu grecizat şi devenit bizantin. Greci etnic, bizantinii se numeau pe ei înşişi, în amintirea acestei unităţi imperiale de odinioară a Romei, chiar romani, iar teritoriul locuit majoritar de ei, Romania. Această Romanie avea să se frângă sub lovitura Semilunei, la mijlocul secolului XV, când va cădea Bizanţul [...]. Şase secole mai târziu, în Estul Europei apărea o nouă Romanie, de această dată în ceea ce numim spaţiul continental definit de bazinul carpatic, Carpaţi, Dunăre şi Marea Neagră. Este România de azi.”

Nicolae Iorga

Nicolae Iorga - Istoria lui Stefan cel Mare.

Editura: Semne

Cu prilejul comemorării a 500 de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare, ca omagiu marelui voievod, s-a realizat, în condiţii grafice excelente, ediţia anastatică a lucrării apărute la Editura Minerva, în 1904. După cum scria N. Iorga, "cartea de faţă este o scânteie din flacăra de mândrie şi recunoştinţă ce porneşte din inimile noastre pentru Împărat senin al României".

Octav George Lecca

Familiile boieresti romane.

Editura: Semne

Fără a idealiza nici în trecut, nici în prezent, Lecca redă boieriei ceva din prestigiul castei de odinioară, al faptelor ei de arme, al datoriei sacre împlinite pe câmpul de luptă, al codului onoarei, al acelui adagiu noblesse oblige care a funcţionat cândva şi pe plaiurile mioritice, dâmboviţene, oltene sau bahluiene.

Pavel Moraru

Serviciile secrete şi Basarabia (1918-1991).

Editura: militara

Realizată sub forma unui dicţionar, lucrarea oferă date biografice despre basarabeni care au activat în serviciile speciale şi despre unele personalităţi ce au lucrat în cadrul organelor de securitate din Basarabia în secolul trecut, precum şi despre serviciile speciale care au acţionat pe teritoriul acesteia – servicii informative române, germane, sovietice şi ale R.S.S. Moldoveneşti. Pentru a aduce la lumină unele aspecte mai puţin cunoscute ale istoriei naţionale, în câteva cazuri au fost depăşite limitele geografice ale Basarabiei, fiind prezentate unele personalităţi şi servicii secrete care au activat în Bucovina şi Transnistria. La elaborarea acestui volum au fost utilizate documente inedite culese din Arhiva Naţională a Republicii Moldova (Chişinău), Arhivele Naţionale Istorice Centrale (Bucureşti), Arhivele Militare Române (Bucureşti şi Piteşti), precum şi alte lucrări publicate, memorii, studii de specialitate etc.

Petre Otu, Aurel Pentelescu coord

Generalul Vasile I. Mocanu la 80 de ani.

Editura: militara

Acest volum omagial marchează cele opt decenii de viaţă ale generalului Vasile I. Mocanu, din care mai mult de jumătate le-a dedicat instituţiei ostăşeşti în calitate de cadru activ. A parcurs toate treptele ierarhiei militare, de la locotenent la general, ocupând funcţii în mai multe structuri militare şi garnizoane ale ţării. Generalul de brigadă (ret.) Vasile I. Mocanu este în primul rând istoric şi profesor, el activând, în această dublă calitate, la Academia Militară timp de peste 30 de ani, în perioada octombrie 1959 şi februarie 1990. După pensionarea sa, şi-a continuat activitatea ştiinţifică, publicând mai multe volume de real interes, pe teme de istorie militară românească şi universală. Cartea de faţă cuprinde un amplu interviu realizat de către colonelul (r) dr. Aurel Pentelescu şi mai multe studii şi evocări dedicate aniversării generalului de brigadă (ret.) Vasile I. Mocanu.

Radu F. Florescu

Generalul Ioan Emanoil Florescu – organizatorul armatei române moderne.

Editura: militara

Monografia lui Radu R. Florescu reuşeşte să aducă în atenţia cititorului contemporan personalitatea generalului Ioan Emanoil Florescu, cel care sub Cuza mai întâi şi apoi sub Carol I a fost iniţiatorul şi organizatorul armatei române moderne. Istoria militară nu i poate eluda numele din paginile sale. Patriot şi militar de carieră, cu studii în Franţa, generalul I.E. Florescu s a ocupat nu numai de organizarea propriu zisă a armatei, de înzestrarea ei, ci şi de pregătirea teoretică şi practică a militarilor, traducând sau scriind pentru ei lucrări de specialitate

Teodor Atanasiu coord.

România–NATO – Tratate fundamentale - Militara.

Editura: militara

Cartea se adresează specialiştilor, autorităţilor publice centrale şi locale – din perspectiva implementării dispoziţiilor legale în relaţiile cu forţele armate străine aflate pe teritoriul naţional –, dar şi mass-mediei şi publicului larg, care pot găsi ceea ce este esenţial pentru înţelegerea poziţiei României în cadrul Alianţei. Publicarea acestor tratate şi a legislaţiei incidente în relaţiile României cu NATO oferă o imagine de ansamblu a ceea ce presupune statutul de membru al Alianţei.

Vasile Popa

Misiunea generalului Coandă la Stavka (1916-1917).

Editura: militara

Cele 283 de documente incluse în lucrarea de faţă reconstituie pas cu pas, cu multă acurateţe, evoluţia raporturilor militare româno-ruse în perioada august 1916–noiembrie 1917, când generalul Constantin Coandă, reprezentantul Marelui Cartier General român la Stavka, a fost în dialog permanent cu autorităţile militare sau politice ţariste şi, mai apoi, cu cele ale guvernului provizoriu, în încercarea de a le face să înţeleagă dificultăţile cu care se confrunta România în planul acţiunilor militare şi nevoia de a fi sprijinită de Rusia şi Aliaţi, conform prevederilor asumate prin acordurile din august 1916

Constantin C. Giurescu

Istoria Bucurestilor - Giurescu.

Editura: Vremea

Lucrare monumentala, Istoria Bucurestilor este o temeinica sinteza, in care alcatuirile urbei si analiza de detaliu se imbina cu perspectiva de ansamblu si cu evolutia in timp. In 1967, anul aparitiei primei sale editii, Istoria Bucurestilor reprezenta cea mai cuprinzatoare monografie din cate aparusera pana atunci. Astazi, dupa 42 de ani, si-a pastrat acest loc. Impunatorul volum Istoria Bucurestilor de Constantin C. Giurescu apare in colectia Planeta Bucuresti, intr-o editie revizuita de Dinu C. Giurescu. Constantin C. Giurescu, unul dintre cei mai de seama istorici romani, s-a nascut in 1901. A fost profesor la Facultatea de Litere si Filozofie, profesor la Facultatea de Istorie a Universitatii Bucuresti, membru titular al Academiei Romane. In calitate de membru al Partidului National-Liberal Gheorghe Bratianu, a fost deputat de Putna (azi Vrancea) in 1932, 1933 si 1937. Intre februarie – septembrie 1939 a fost rezident regal al Tinutului Dunarea de Jos, iar intre septembrie 1939 si iunie 1940 a fost ministru de Stat, apoi ministru al Propagandei Nationale. A fost detinut politic la Sighet intre 1950-1955. Opera sa stiintifica inglobeaza peste 350 de articole, studii si ...

Cristian Pătrăşconiu

Repere intelectuale ale dreptei româneşti

Editura: Humanitas

Anul aparitiei: 2010

„Andrei Pleşu, Al. George, Virgil Nemoianu, Neagu Djuvara, Vladimir Tismăneanu, Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu, Andrei Cornea, Horia-Roman Patapievici, Lucian Boia: oameni pe care este onorant să-i asculţi. E o mare plăcere să-i asculţi vorbind şi despre politică – pasional şi argumentat, polemic şi chirurgical, logic şi antologic, spumos şi clar. Proiectul editorial care începe cu acest volum de ample interviuri trăieşte, în primul rând şi în mod fundamental, prin ei, prin cei zece. Trăieşte, e viu şi va continua.“ (Cristian PĂTRĂŞCONIU) „A crea şi a menţine o ordine socială construită pe libertatea şi pentru libertatea fiinţei umane constituie una dintre cele mai mari provocări pe care trebuie să le înfrunte intelectul uman. De sute de ani, numeroşi gânditori occidentali încearcă să răspundă acestei provocări. Prin eforturile lor, în timp, s-a cristalizat o tradiţie intelectuală: tradiţia libertăţii. Şi o doctrină: liberalismul clasic. Colecţia «Cultura libertăţii» îşi propune să îl familiarizeze pe cititorul român cu această tradiţie, dar mai ales să-l racordeze la dezbaterile contemporane ce se ...

Mihai Retegan

Povestea unei tradari.Spionajul britanic in Romania 1940-1944

Editura: Rao

Anul aparitiei: 2010

Bazat pe documente identificate în arhivele serviciilor speciale şi ale Ministerului de Externe de la Londra, lucrarea devoalează politica Regatului Unit faţă de România în anii celui de-al Doilea Război Mondial. Scris într-un stil neobişnuit pentru o carte de istorie, volumul "Povestea unei trădări" focalizeaza procesul decizional la nivelul Serviciilor de informaţii britanice, relaţiile acestora cu organismele similare ale Uniunii Sovietice, opiniile cercurilor conducătoare britanice, americane şi sovietice despre organizarea postbelică a Europei Centrale şi de Răsărit. Pe de altă parte, documentele cuprinse în volum oferă date noi despre reţeaua spionajului britanic şi despre unele dintre acţiunile pe care "Special Operations Executive" le-a montat în România. În această ordine de idei este de remarcat relaţia directă dintre misiunea Autonomus şi vastul plan de înşelare a germanilor pe care maeştrii înşelărilor, britanicii, l-au elaborat pentru a ascunde locul viitoarei debarcări din Franţa.

Iulian Oncescu

România în politica orientală a Franţei (1866-1878)

Editura: Cetatea de Scaun

Anul aparitiei: 2011

) Târgovişte, 2011 Domeniu: Istorie modernă Despre carte Lucrarea de faţă îşi propune elucidarea, pe cât posibil, a rolului jucat de Franţa în politica europeană, a interesului ei pentru România şi a locului ocupat de aceasta din urmă în politica franceză din Orient. Se vor aborda cu precădere relaţiile politico-diplomatice, nefiind însă omise şi alte aspecte ale relaţiilor economice, culturale dintre cele două ţări. Pornind de la datele istoriografiei recente, română şi franceză, intenţionăm să punem în lumină noi aspecte şi puncte de vedere privind rolul jucat de România în politica franceză din Orient în perioada 1866-1878. Stabilirea cu exactitate a unor noi repere, dar şi nuanţarea unor aspecte pot duce la reformularea unor aprecieri, dar şi la relevarea unor noi puncte de vedere. Majoritatea istoricilor apreciază că după 1866 relaţiile româno-franceze au avut un caracter sinuos. Astfel că, începând cu acest din urmă an, se observă o răcire a relaţiilor dintre România şi Franţa. (Iulian Oncescu)

Ion Bulei

Românii în secolele XIX-XX

Editura: Litera

Anul aparitiei: 2011

Există în spaţiul românesc, în secolul XIX, o „puternică dorință de Europa”. Dorință care se prelungește și în veacul următor și în veacul nostru. Ea nu era încă o înțelegere a spiritului european, ci o privire admirativă faţ̦ă de Occident și o vie intenție de imitație a acestuia. Modernitatea a fost înțeleasă ca fiind vest-europeană și ca fiind în primul rând o mulțime de forme, ceea ce era insuficient. Românilor nu le lipseau doar casele frumoase pe care le admirau în Occident, le lipsea spiritul european, respectiv occidental. În volumul acesta curge viața modernă reală a societății românești. Dacă nu e prea rapidă această curgere, nu e prea bogat șuvoiul ce vuiește prin trecătorile vechii societăți române, în orice caz, nu se pot contesta încercările de a grăbi mersul istoriei noastre economice, culturale, sociale. (Ion Bulei)

Tudor Dinu

Dimitrie Cantemir şi Nicolae Mavrocordat.

Editura: Humanitas

Anul aparitiei: 2011

Cartea repovesteşte, dintr-o nouă perspectivă, vieţile celor mai însemnaţi principi cărturari pe care i-au cunoscut ţările române. Însă canonul metodei biografice este revizuit drastic de împletirea fericită a tratării istorice şi a analizei filologice. Abordarea interdisciplinară este impusă, de altfel, de însuşi profilul protagoniştilor, deopotrivă oameni de acţi-une şi literaţi. Reprezentanţi ai unor interese antagonice, Dimitrie Cantemir şi Nicolae Mavrocordat s-au aruncat la începutul secolului XVIII în vârtejul luptei pentru ocuparea tronurilor ţărilor române. Răzvrătindu-se împotriva stăpânirii otomane şi jucând fără succes cartea rusă în speranţa redobândirii puterii de altădată a Moldovei, Cantemir a pierdut tronul de la Iaşi în favoarea lui Nicolae Mavrocordat, deschizătorul lungului şir al domnilor fanarioţi. Dacă despre Cantemir se ştie îndeobşte că a fost un savant cu multiple preocupări de istorie, muzicologie şi etnografie, despre Mavrocordat aflăm că a fost nu doar om politic, ci şi un bibliofil împătimit, un scriitor şi un erudit format atât la şcoala culturii clasice, cât şi a celei occidentale ...

Neagu Djuvara

Thocomerius–Negru Vodă.Thocomerius–Negru Vodă.

Editura: Humanitas

Anul aparitiei: 2011

„De două veacuri, istoriografia noastră e obsedată de «continuitate», deci de permanenţă, de imobilitate; e o viziune strâmtă şi statică. Or, ceea ce a dat naştere Europei noi, cea de după Imperiul Roman, a fost Istoria în mişcare, au fost valurile succesive care, pornite din adâncul Asiei, i-au împins rând pe rând pe huni, care au pus în mişcare popoarele germanice, acestea, la rândul lor, i-au împins pe slavi, iar în urmă au venit celelalte mari valuri turanice, avarii, bulgarii, maghiarii, pecenegii, uzii, cumanii... Voivodatele româneşti sunt rezultatul indirect al ultimului val, cel cuman, lovit şi alungat, la rândul lui, de valul mongol din 1241. Când încercăm să înţelegem geneza tuturor noilor state din Europa medievală - tocmai din acest punct de vedere, al barbarilor mi­gratori, trebuie să privim, nu din perspectiva vechilor populaţii sedentare!" (Neagu DJUVARA)

Gabriel Badea-Păun

Carmen Sylva. Uimitoarea regină Elisabeta a României

Editura: Humanitas

Anul aparitiei: 2012

„Regina este înaltă şi bine făcută. Ochii îi sunt albaştri şi puţin nesiguri; caută îndeaproape privirile celorlalţi, spre a le ghici mai repede gândurile. Când ştii cât de mult au plâns aceşti ochi, azuriul lor intens şi strălucirea lor emoţionează asemeni unui gând eroic. Sprâncenele fin arcuite au o extraordinară mobilitate; gura armonioasă este obişnuită să zâmbească, lăsând să se zărească o dantură foarte albă şi frumoasă; părul castaniu, bogat se dovedeşte a fi adesea mai puţin disciplinat; mâinile sunt foarte frumoase, iar pasul, nerabdător, e frumos cambrat; întraga-i fiinţă e mai degrabă drăguţă decât frumoasă - şi chiar mai curând graţioasă decât drăguţă. Sub această strălucire de inteligenţă, de bunătate, de sinceritate cu care-şi întâmpină musafirii, spre a-i face să se simtă mai bine şi a-i îndemna să vorbească mai repede, există umbra unei modestii profunde, o mirare ingenuă care răspunde apelativului «Maiestate», o uitare, parcă, a rangului, ceea ce scoate în evidenţă şi mai tare sclipirea ce ştie să şi-o stăpânească, învăluindu-i pe cei pe care-i întâmpină.“ (Pierre ...