Descriere: Micul Prinţ este o carte simplă şi profundă în acelaşi timp, o carte care se citeşte cu emoţie şi cu inima deschisă. Omuleţul cu fular auriu venit de pe asteroidul B 612 te îmblânzeşte, te face să zâmbeşti şi te pune pe gânduri.
Dacă le spuneţi oamenilor mari: ... «Dovada că micul prinţ a este că era fermecător, că râdea şi voia o oaie. Când vrei o oaie e o dovadă că exişti», o să de din umeri şi-o să spună că astea-s copilării... Aşa sunt ei. Nu trebuie să le-o iei în nume de rău. Copiii să fie foarte îngăduitori cu oamenii mari.
Antoine de Saint-Exupéry
Se spune că o carte renaşte la fiecare traducere. Micul Prinţ merită să se nască măcar odată la fiecare nouă generaţie.
Ioana Pârvulescu
Autori: Antoine de Saint-Exupéry | Editura: Art | Anul aparitiei: 2015 | ISBN: 978-606-8620-49-7 | Numar de pagini: 136 | Categorie: Carte copii
Ioana Nicolaie
Ferbonia: o lume prietenoasă și colorată cu năzăreli, unde prima regulă este „Nu trece nepăsător pe lângă celălalt.“ Fil şi Luvia trebuie să dezlege misterul unor depozite ce apar în instalațiile Ferboniei. Îşi riscă în mai multe rânduri viaţa, descoperă fapte greu imaginabile şi îşi dau seama că unul dintre Profesori nu este ce pare a fi. Ajutaţi de micul Piper, animalul care-i îndrumă când lucrurile îşi ies din ţâţâni, cei doi trebuie să-şi salveze lumea și să stea în calea celui mai mare cutremur ce-a zguduit vreodată Ferbonia. „O năzăreală perfect şlefuită despre salvarea Ferboniei. O poveste pentru care a meritat să îndur toate chinurile.“ Darisa, câştigătoarea Campionatului de Năzăreli „Un super roman poliţist. Hârhâr! Noroc cu Fil, care s-a dovedit plin de curaj, dar şi cu mintea brici a Luviei. Au folosit până la urmă toate indiciile pe care le-am dat.“ Piper, fals animal de companie „Şi eu care l-am socotit mereu un ratat! Cum de un zero la imaginaţie ca Fil a strâns într-o singură ramă atâtea poveşti minunate?“ Profesorul Vises Citește un fragment din volum pe Blogul unei ...
Sunjeev Sahota
În timp ce valurile de refugiați din calea războiului din Siria creează în Europa una dintre cele mai grave și mai urgente crize umanitare ale secolului, migranții ilegali ajunși cu bine din alte părți ale lumii pe tărâmurile mult visate din Vest rămân captivi în păienjenișul sărăciei, șomajului, al muncii la negru istovitoare și prost plătite. Dar poate că realitatea cel mai puțin cunoscută este cea a sacrificiilor pe care migranții ilegali le fac în țările lor pentru a-și putea cumpăra șansa să treacă în Occident, unii cu prețul vieții. Sahota spune povestea răscolitoare a trei indieni din caste diferite - Tochi, Avtar și Randeep - care, plecând din India, își amanetează viețile, fiecare cu alt preț. Una dintre cele mai răvășitoare scene ale romanului este cea în care unul dintre ei se lasă operat într-o cocioabă mizeră, după ce ia decizia să-și vândă un rinichi. Într-un interviu acordat revistei The Guardian în 2015, Sahota, ale cărui bunică și familie extinsă locuiesc în India, spunea că migrația ilegală este încă un subiect de conversație printre indieni. În bazaruri sau în alte spații ...
Adrian Costache
Breadly, iubitul meu. Povestiri de sertar
Dacă mai există o revistă de cultură, singura după știința mea care are o rubrică permanentă de articole despre educația școlară și învățământ, Luceafărul de dimineață, lucrul acesta se datorează tenacității și competenței autorului acestei rubrici: profesorul Adrian Costache. Din fericire, prins de pasiunea sa pentru pedagogie și de munca la manuale și dicționare de specialitate, din care a publicat o mulțime, profesorul nu s-a ignorat ca prozator. După romanele din ciclul Trilogia de la Sf. Sava, Adrian Costache ne oferă acum o carte de proză scurtă. Îl prefer pe autor în ipostaza de făuritor de povestiri pentru că își valorifică, mai bine decât în romane, capacitatea de observație și de sinteză. Povestirea îl obligă la o concentrare a substanței epice, la găsirea episodului relevant. Un alt motiv al preferinței mele este că povestirile lui Adrian Costache, spre deosebire de romane, au o câtime de absurd și fantastic pe care scriitorul o dozează foarte bine lăsând-o să-și insinueze atât cât trebuie aroma în text, ca un condiment prețios. Agreabile, cu fraze impecabil construite, de o diversitate care face plăcere ...