Micul Prinţ

René Goscinny, Jean-Jacques Sempé

Micuțul Nicolas în recreați

Aristide, Lothar, Eusebiu, Gil, Achim, Maxenţiu, Rufus, Ioachim şi micuţul Nicolas ştiu să profite din plin de timpul liber. Pe Aristide poţi să-l calci pe bătătură, dar nu cumva să calci pe tartina lui cu dulceaţă. Iar dacă-l enervezi pe Eusebiu, fereşte-te de el, altfel nasul tău va primi instantaneu un pumn. Şi, fie că vor să scoată un ziar cu tiparniţa de jucărie a lui Maxenţiu, să meargă la pescuit de mormoloci, să organizeze un meci de fotbal sau o bătaie în recreaţie, pedagogul Bulbuc e mereu cu ochii pe ei. Micuţul Nicolas nu se plictiseşte niciodată cu prietenii lui şi e gata oricând să li se alăture, orice ar pune la cale. Când vine vorba de ştrengării, nici nu trebuie să-i spui de două ori. „Păi da, ce să mai!“, cum ar zice Nicolas.

Scott O'Dell

Insula Delfinilor Albaștri

Rămasă singură pe o insulă pustie, Karana, o fată curajoasă dintr-un trib indian, înfruntă pericole teribile. Ea trebuie să descopere cum poate să îmblânzească natura potrivnică şi, mai presus de toate, cum să supravieţuiască. În cei optsprezece ani de izolare, prietenii ei necuvântători îi ţin loc de familie şi cu ajutorul lor află care sunt lucrurile cu adevărat importante. Un emoţionant roman de aventuri bazat pe fapte reale, Insula Delfinilor Albaştri spune povestea unei fete care nu-şi pierde niciodată încrederea în propriile forţe.

Adrian Costache

Breadly, iubitul meu. Povestiri de sertar

Dacă mai există o revistă de cultură, singura după știința mea care are o rubrică permanentă de articole despre educația școlară și învățământ, Luceafărul de dimineață, lucrul acesta se datorează tenacității și competenței autorului acestei rubrici: profesorul Adrian Costache. Din fericire, prins de pasiunea sa pentru pedagogie și de munca la manuale și dicționare de specialitate, din care a publicat o mulțime, profesorul nu s-a ignorat ca prozator. După romanele din ciclul Trilogia de la Sf. Sava, Adrian Costache ne oferă acum o carte de proză scurtă. Îl prefer pe autor în ipostaza de făuritor de povestiri pentru că își valorifică, mai bine decât în romane, capacitatea de observație și de sinteză. Povestirea îl obligă la o concentrare a substanței epice, la găsirea episodului relevant. Un alt motiv al preferinței mele este că povestirile lui Adrian Costache, spre deosebire de romane, au o câtime de absurd și fantastic pe care scriitorul o dozează foarte bine lăsând-o să-și insinueze atât cât trebuie aroma în text, ca un condiment prețios. Agreabile, cu fraze impecabil construite, de o diversitate care face plăcere ...