Micul Prinţ

Ioana Nicolaie

Ferbonia

Ferbonia: o lume prietenoasă și colorată cu năzăreli, unde prima regulă este „Nu trece nepăsător pe lângă celălalt.“ Fil şi Luvia trebuie să dezlege misterul unor depozite ce apar în instalațiile Ferboniei. Îşi riscă în mai multe rânduri viaţa, descoperă fapte greu imaginabile şi îşi dau seama că unul dintre Profesori nu este ce pare a fi. Ajutaţi de micul Piper, animalul care-i îndrumă când lucrurile îşi ies din ţâţâni, cei doi trebuie să-şi salveze lumea și să stea în calea celui mai mare cutremur ce-a zguduit vreodată Ferbonia. „O năzăreală perfect şlefuită despre salvarea Ferboniei. O poveste pentru care a meritat să îndur toate chinurile.“ Darisa, câştigătoarea Campionatului de Năzăreli „Un super roman poliţist. Hârhâr! Noroc cu Fil, care s-a dovedit plin de curaj, dar şi cu mintea brici a Luviei. Au folosit până la urmă toate indiciile pe care le-am dat.“ Piper, fals animal de companie „Şi eu care l-am socotit mereu un ratat! Cum de un zero la imaginaţie ca Fil a strâns într-o singură ramă atâtea poveşti minunate?“ Profesorul Vises Citește un fragment din volum pe Blogul unei ...

Liz Pichon

Tom Gates. Totul e uimitor (oarecum) (Vol. 3

Vești bune... 1. Îl înscriem pe ROOSTER la un concurs pentru câini, așa că miroase a curat (măcar acum). 2. Vocea mea minunată o scoate din minți pe DELIA... URA! Vești proaste... 3. Bunica Mavis vrea să GĂTEASCĂ pentru ziua mea de naștere. Ar putea fi o CATASTROFĂ! 4. Marcus Meldrew îmi tot face NECAZURI pentru că... e un dansator EXECRABIL.

Adrian Costache

Breadly, iubitul meu. Povestiri de sertar

Dacă mai există o revistă de cultură, singura după știința mea care are o rubrică permanentă de articole despre educația școlară și învățământ, Luceafărul de dimineață, lucrul acesta se datorează tenacității și competenței autorului acestei rubrici: profesorul Adrian Costache. Din fericire, prins de pasiunea sa pentru pedagogie și de munca la manuale și dicționare de specialitate, din care a publicat o mulțime, profesorul nu s-a ignorat ca prozator. După romanele din ciclul Trilogia de la Sf. Sava, Adrian Costache ne oferă acum o carte de proză scurtă. Îl prefer pe autor în ipostaza de făuritor de povestiri pentru că își valorifică, mai bine decât în romane, capacitatea de observație și de sinteză. Povestirea îl obligă la o concentrare a substanței epice, la găsirea episodului relevant. Un alt motiv al preferinței mele este că povestirile lui Adrian Costache, spre deosebire de romane, au o câtime de absurd și fantastic pe care scriitorul o dozează foarte bine lăsând-o să-și insinueze atât cât trebuie aroma în text, ca un condiment prețios. Agreabile, cu fraze impecabil construite, de o diversitate care face plăcere ...