Micul Prinţ

Liz Pichon

Tom Gates. Scuze excelente (și alte lucruri minunate) (vol. 2

Panoul stelelor de aur! Nu îmi e DELOC ușor să strâng STELE de aur pe panoul domnului Fullerman. Și asta pentru că: 1. Marcus Meldrew e un băgăcios ENERVANT și pus pe rele, vă spun sigur. 2. Mă doare ATÂT de tare măseaua, că nici să DESENEZ în timpul orelor nu mai pot. 3. Fac tot felul de alte lucruri interesante: merg la ÎNOT, vânez insecte și, cel mai important, petrec timp prețios încercând s-o scot din minți pe sora mea Delia.

Luis Sepúlveda

Povestea unei pescărușe și a motanului care a învățat-o să zboare

Motanul Zorbas trăieşte liniştit într-o familie prietenoasă din portul Hamburg. Stă la soare torcând fericit, iar din când în când dă o fugă peste acoperişuri şi se întâlneşte cu ceilalţi motani din port pentru un festin cu sardine şi calamari. Până într-o zi, când somnul îi e întrerupt pe nepusă masă de apariţia unei păsări care se prăbuşeşte pe balcon. E Kengah, o pescăruşă ale cărei aripi îmbibate cu petrol n-au mai lăsat-o să zboare. Kengah e foarte bolnavă, dar ştie că urmează să facă un ou. Îi cere lui Zorbas să-i promită trei lucruri: că nu va mânca oul, că o să aibă grijă de pui şi că îl va învăţa să zboare. Iar Zorbas va trebui să-şi ţină promisiunea, pentru că un motan nu îşi încalcă niciodată cuvântul dat. - See more at: http://www.editura-art.ro/carte/povestea-unei-pescaruse-si-a-motanului-care-a-invatat-o-sa-zboare#sthash.DA1uLdQy.dpuf

Adrian Costache

Breadly, iubitul meu. Povestiri de sertar

Dacă mai există o revistă de cultură, singura după știința mea care are o rubrică permanentă de articole despre educația școlară și învățământ, Luceafărul de dimineață, lucrul acesta se datorează tenacității și competenței autorului acestei rubrici: profesorul Adrian Costache. Din fericire, prins de pasiunea sa pentru pedagogie și de munca la manuale și dicționare de specialitate, din care a publicat o mulțime, profesorul nu s-a ignorat ca prozator. După romanele din ciclul Trilogia de la Sf. Sava, Adrian Costache ne oferă acum o carte de proză scurtă. Îl prefer pe autor în ipostaza de făuritor de povestiri pentru că își valorifică, mai bine decât în romane, capacitatea de observație și de sinteză. Povestirea îl obligă la o concentrare a substanței epice, la găsirea episodului relevant. Un alt motiv al preferinței mele este că povestirile lui Adrian Costache, spre deosebire de romane, au o câtime de absurd și fantastic pe care scriitorul o dozează foarte bine lăsând-o să-și insinueze atât cât trebuie aroma în text, ca un condiment prețios. Agreabile, cu fraze impecabil construite, de o diversitate care face plăcere ...