Pianul mecanic

Lois Lowry

Făuritoarea de albastru

Trecând printr-o serie întreagă de dezastre, civilizaţia a regresat până la un stadiu primitiv. Cei slabi sunt alungaţi din rândul semenilor, căci nu li se găseşte niciun rost în comunitate. În această lume, o copilă cu un beteşug la picior, rămasă de izbelişte după moartea mamei sale, este pe cale să fie alungată din satul în care şi-a trăit toată viaţa. Ceea ce o salvează este talentul cu care e înzestrată. Kira stăpâneşte arta brodatului ca nimeni alta şi astfel ajunge să i se încredinţeze o enormă responsabilitate. Dar Kira întrevede nişte secrete teribile ţinute ascunse de către cei ce deţin puterea. Responsabilitatea ei e chiar mai mare decât ar fi crezut vreodată. „Lowry revine la o lume metaforică a viitorului, cum crease şi în romanul câştigător al Medaliei Newbery, Darul lui Jonas... Găsim suficient material de reflecţie şi de discuţie, cât şi un strop de magie şi un tulburător indiciu despre celebrul final ambiguu al precedentei cărţi.“ Kirkus Reviews

Paul Auster

Tombuctu

Domnul Osache nu e eroul tipic cu care ne-a obişnuit Paul Auster în romanele sale, în primul rând pentru că face parte din regnul canin. Dar nici un câine tipic nu e, căci personajul e înzestrat cu o inteligenţă şi o intuiţie ieşite din comun şi cu abilitatea de a înţelege limba bipezilor. Chiar dacă nu stăpâneşte şi pronunţia cuvintelor (biologia îi e potrivnică), stăpânul lui, vagabondul sclipitor şi scrântit Willy G. Christmas, îl consideră un partener de dialog pe măsură; de fapt, nu e nimeni pe lume care să-l înţeleagă mai bine pe inadaptatul Willy decât domnul Osache, cei doi fiind de nedespărţit în cutreierările lor. Dar pe domnul Osache îl aşteaptă încercări grele după moartea stăpânului său, iar devotamentul şi iubirea faţă de acesta îl fac să fie în permanenţă măcinat de întrebări metafizice: oare-şi va mai revedea vreodată stăpânul acolo, în Tombuctu? „Un roman despre o iubire bântuitoare, ale cărui teme se împletesc în buclă ca nişte bobine strălucitoare, îmbinându-se cu graţie sub proza curată a lui Auster, provocând fantasticul şi tragicul.” San Francisco Chronicle ...

Guillermo Arriaga

Sălbaticul

Mexic, sfârșitul anilor '60. Moartea pare să-l urmărească pe Juan Guillermo. Adolescentul – obsedat de fantoma geamănului său mort în burta mamei - își pierde în decurs de câteva luni întreaga familie; mai întâi fratele mai mare, Carlos, care, în spatele afacerii cu piei de șinșile, face bani frumoși vânzând morfină și LSD tinerilor mexicani de bani gata, mai apoi bunica și părinții, care se sting răpuși de durere. Vina o poartă un grup ultracatolic, Tinerii Îl Urmează pe Cristos, ai cărui membri sunt convinși că scopul lor în viață e să scape societatea de scursurile care o îmbolnăvesc. În vreme ce aceștia se bucură de sprijinul poliției corupte, Juan Guillermo e singur și nu vrea decât să se răzbune. În paralel cu povestea lui Juan Guillermo, în sălbăticia munților Canadei, inuitul Amaruq pornește pe urmele unui lup de care destinul pare să-l lege într-un mod profund și inexplicabil. Cele două povești se întrepătrund și comunică pe mai multe niveluri, imaginile colorate de pe acoperișurile unde-și duc viața tinerii din Ciudad de México alternând în permanență cu cele din pustietatea Nordului ...