Pianul mecanic

Bohumil Hrabal

Trenuri cu prioritate

Trenuri cu prioritate este povestea emoţionantă a maturizării unui tânăr care lucrează la căile ferate cehoslovace în timpul ocupaţiei germane din cel de-al Doilea Război Mondial. Romanul a fost ecranizat în 1966 de regizorul Jiří Menzel, care a obţinut cu Ostře sledované vlaky premiul Oscar pentru cel mai bun film străin. Pelicula merită văzută fie și numai pentru celebra scenă a ştampilării fundului telegrafistei Zdenička de către impiegatul Hubička. „Un autor superb.“ Julian Barnes Bohumil Hrabal (1914 – 1997) este un scriitor ceh considerat de mulţi una dintre cele mai importante voci ale literaturii secolului XX. Multă vreme, cărţile sale au circulat în samizdat, adunând în jurul lor o comunitate de hrabalieni pasionaţi, cuceriţi definitiv de umanismul tragicomic şi umorul savuros al operei sale. Din seria de autor Bohumil Hrabal: Lecții de dans pentru vârstnici și avansați L-am servit pe regele Angliei O singurătate prea zgomotoasă

Kathryn Erskine

Pasăre cântătoare

Caitlin e o fetiţă mai specială: suferă de sindromul Asperger. Lucrurile sunt albe sau negre, mâncarea nu trebuie să i se amestece pe farfurie, spune tot ce-i trece prin cap, desenele pe care le face (şi la care e foarte talentată) nu pot fi în culori; altfel, totul devine confuz. Devon, fratele său mai mare, îi era cel mai bun ajutor când lumea ajungea să fie copleşitoare, dar acum a dispărut. Tatăl nu-i e de prea mare folos, pierderea lui Devon a lăsat un gol imens. Caitlin nu vrea decât ca lucrurile să fie exact ca-nainte. Ştie că trebuie să ajungă la „împăcare“, dar nu înţelege ce înseamnă asta, în ciuda definiţiilor din dicţionarele pe care le consultă. În încercările ei de a obţine împăcarea, Caitlin descoperă că lucrurile în viaţă nu sunt neapărat albe sau negre. „E o decizie curajoasă să narezi povestea din perspectiva lui Caitlin. Modul în care Kathryn Erskine a tratat «gândirea Asperger» e impresionant şi sensibil.“ The Guardian „Pe măsură ce cititorii trec împreună cu Caitlin peste această încercare, îşi dau seama că şi ei au devenit mai empatici punându-se în pielea ei, ...

Bohumil Hrabal

L-am servit pe regele Angliei

L-am servit pe regele Angliei, probabil cel mai cunoscut roman al lui Hrabal, ilustrează impecabil descoperirea sa fundamentală ‒ omul este un animal care râde ‒, dar şi macropoetica umorului său, pe care scriitorul ceh a identificat-o în avertismentul unei curăţătorii: „Anumite pete nu pot fi îndepărtate decât prin distrugerea materialului însuşi.“ „O veselă şi picarescă poveste care începe ca aventurile Baronului Münchhausen şi se termină în lacrimi şi singurătate.“ The London Review of Books „Un roman tragicomic extraordinar şi subtil.“ The New York Times „Nemaipomenit de inventiv, fermecător, înţelept şi trist.“ Philadelphia Inquirer