Critica literara, eseistica

Gabriel Liiceanu

Epistolar-Discount 20%

Aaa cum spune si titlul, cititorul are în fata o carte alcatuita din scrisori. Nu e prima de acest gen si, desigur, nici ultima. Ceva o singularizeaza totusi: prilejul care i-a dat nastere, grauntele în jurul caruia s-au asternut atâtea gânduri si atâtea sentimente – nu întotdeauna avuabile, însa întotdeauna salvate de frumusetea expresiei. Acest „graunte" este o alta carte: Jurnalul de la Paltinis. Despre el vorbesc în scrisorile lor, cu patima si însufletire, cu omeneasca încrâncenare si neomeneasca detasare, paisprezece intelectuali români, captivi ai unuia dintre cele mai cumplite momente ale istoriei. Ei sunt: Radu Bogdan, E.M. Cioran, Petru Cretia, Stefan Aug. Doinas, Ion Ianosi, Thomas Kleininger, Gabriel Liiceanu, Constantin Noica, Alexandru Paleologu, Andrei Pippidi, Andrei Plesu, Mariana Sora, Marin Tarangul si Sorin Vieru. PRET VECHI: 39RON

Emil Cioran

Pe Culmile Disperarii H

"Daca as putea, as aduce intreaga lume in agonie, pentru a realiza o purificare din radacini a vietii; as pune flacari arzatoare si insinuante la aceste radacini, nu pentru a le distruge, ci pentru a le da alta seva si alta caldura. Focul pe care l-as pune eu acestei lumi n-ar aduce ruine, ci o transfigurare cosmica, esentiala." (Emil Cioran)

Gabriel Liiceanu

Despre Ura

"Asa cum despre moarte nu se poate vorbi in mod fecund decat din punctul de vedere al vietii, nu am vorbit aici despre ura decat dintr-un interes plin de afectiune pentru lumea in care traiesc. Soarta ei nu are cum sa-mi fie indiferenta. Asadar, nu-mi place sa urasc de moarte si, daca am scris acest text, am facut-o pornind de la stupefactia ca ceva precum crima - si mai ales aceea facuta cu sistem - poate in genere sa existe. Totusi ura exista, dupa cum exista si crima, iar prezenta lor in viata noastra, mai ales cand capata conotatie istorica, trebuie luata in considerare. Dupa 1984, ura organizata ca principiu de guvernare a pustiit societatea romana: a pustiit sufletele oamenilor si relatiile dintre ei, asa cum, prin instinctele de distrugere declansate, a pustiit acumularile trecutului si, deopotriva - devenite ale tuturor si ale nimanui -, pamantul tarii, apele si padurile ei. Procesul acesta continua astazi in alte forme. Ceea ce ne chinuim noi sa punem pe picioare este in fond o tara devastata de efectele urii institutionalizate istoric. Am luat ura in considerare asa cum medicul, pentru a-l vindeca pe pacient, trebuie mai intai sa se aplece asupra bolii lui." (Gabriel ...

Andrei Plesu

Despre Ingeri - H

S-a spus mereu ca îngerii sunt dublul ceresc al omului. Suntem mereu însotiti de modelul nostru, de portretul nostru îmbunatatit. Si suntem - sau în orice caz ar fi bine sa fim - într-un dialog permanent cu posibilul acestui portret. Îngerul ofera fiecaruia din actele noastre reperul epurei lui, adica desenul lui ideal. Lânga fiecare "este", îngerul asaza un "cum ar trebui sa fie". El conjuga neobosit, la optativ, curgerea vietii noastre, asa cum am face-o noi însine daca am fi în conditia lui.

Marcel Proust

Eseuri-Discount 20%

Putini sint aceia care stiu ca Eseurile lui Proust constitue un punct de plecare intru descifrarea ciclului In cautarea timpului pierdut. Asadar, in spatele Memoriilor lui Saint-Simon, a Scrisorilor lui Madame de Sevigne, a romanelor lui Stendhal si Flaubert sau dincolo de muzica lui Saint-Saens si Reynaldo Hahn, de catedrala din lisieux sau de turlele clopotnitei din Caen,se asterne o lume care poarta pecetea geniului creator. Complexa, erudita, fermecatoare, ea isi deschide portile oricarui cititor interesat s-o descopere. PRET VECHI: 39.99 RON

Octavian Paler

Viata Ca O Corida - P

Viata ca o corida privilegiaza vadit, din ansamblul gloselor posibile, evenimentul. Si in ceea ce se refera la destinul autorului, si in cele ce ii implica pe eroii luptelor in arena. Multe din pasaje sint, desprinse de tematica, antologabile. Omniprezenta, exceptia nu e, asa cum ne afirma vulgata sofistica cea mai la indemina, o forma aparte de validare a regulii, pentru ca nu are aceeasi substanta cu aceasta. Una apartine, prin esenta, cazuisticii impresionante, cea de-a doua se dovedeste o forma de delimitare organica – nu de cenzura – a unui inventar practic imposibil de cuantificat. Rolul memoriei e decisiv la Octavian Paler. Iar Viata ca o corida – care debuteaza cu o exerga din uriasa baza de date aleatorii a lui Borges –constituie, in toate ale ei, doar o proba intre multe alte probe.” (Cosmin Ciotlos) "Se zice ca toreadorii imbatrinesc brusc in clipa in care se apropie taurul. Trasaturile lor se inaspresc. Ridurile se accentueaza. Buzele strinse si sprincenele incruntate, privirea crispata ii dau unui toreador in lupta, ne asigura cunoscatorii, cel putin zece ani in plus. Barbia se ingreuneaza si o gravitate neobisnuita se intipareste pe figura, pentru ca ...

Câini de paie.Gânduri despre oameni şi alte animale .

"Alte animale nu au nevoie de un scop in viata.in mod paradoxal,animalul uman nu poate trai fara un scop.n-am putea oare sa ne gandim ca scopul vietii este pur si simplu acela de a privi? " O analiza atenta si demistificata a lumii contemporane. O critica adusa umanismului si a credintelor de orice fel, care ne-au facut sa traim intr-o lume plina de ruinele unor utopii esuate. O intoarcere la esentele filozofiei, la Platon si invatatii greci, pentru care contemplarea este cea mai inalta forma de activitate umana.

Despre seductie.

Nimeni nu traieste cu adevarat daca nu cade sub o forma sau alta de seductie. De fapt, oamenii raman cel mai adesea acolo unde specia ii asaza: (in "bancul de heringi", de care vorbea un filozof danez), acolo unde se traieste dupa regula tuturor. Acolo ne instalam cu totii din clipa in care venim pe lume si tot acolo ramanem, cei mai multi dintre noi, pana la sfarsit. Cel mai adesea nimeni nu vine sa ne se-duca, sa ne ia de mana, sa ne scoata pe drumul mare al vietii si "sa ne duca de o parte", de acea parte in care ni se da sansa sa ne regasim cu viata noastra traita ca destin, ceea ce inseamna: traita pe cont propriu. Prima concluzie a acestei carti este: Vai de cei care nu au apucat niciodata sa fie sedusi! Iar daca este asa, apare imediat intrebarea: Unde ne sunt seducatorii? (Gabriel Liiceanu)

Carl Von Clausewitz

Despre razboi

Clausewitz a fost si ramane personalitatea centrala a gandirii militare. Exemplara prin originalitatea, profunzimea si marea deschidere a artei militare catre determinarile exterioare, 'Despre razboi' ramane valabila atata vreme cat razboiul este o continuare a politicii cu alte mijloace iar scopul sau ramne acela de a anihila adversarul atat fizic cat si moral.

Kimberley Cornish

Evreul Din Linz

Prima ipoteza a cartii de fata este ca filozoful Ludwig Wittgenstein si Hitler s-au cunoscut, iar intre ei s-a petrecut ceva decisiv în tinerete, o intamplare care a influentat cursul istoriei secolului XX, determinindu-l pe Hitler sa purceada la cea mai sangeroasa persecutie a evreilor, iar pe Wittgenstein (a doua ipoteza) sa se amestece in celebra afacere de spionaj de la Cambridge, el fiind, dupa toate probabilitatile, agentul recurtor al spionilor britanici, in cap cu Kim Philby. Analizind in continuare relatiile intregii familii Wittgenstein cu Hitler (prin Wagner si Clausewitz), autorul ajunge la concluzia socanta ca „fara Wittgensteini, n-am fi avut un Hitler“. Cartea lui Kimberley Cornish este un model de ceea ce s-ar putea numi detectivistica istorica, un demers constind in citirea atenta si interpretarea ingenioasa a textelor, spre a ajunge la evenimentele reale dindaratul lor si a le relationa astfel incat coerenţa lor ascunsa si poate contrafactuala sa devina vizibila. Este exact misiunea unui istoric, dar, in acest caz, a unuia la care efortul de reconstrucţie a trecutului trece, rarisim, prin stiinta de carte a unui savant si filozof. Rezultatul, in ...

Aurora Liiceanu

Prin perdea

"Existentialul, traitul,substanta concreta si irepetabila a "timpului pierdut" se regasesc intr-un dialog pasionant si fertil cu lecturi, teorii antropologice si psihologice,cu poezii si romane, cu cehov si cu "Citind Lolita in Teheran". Se regasesc, evident, nu atat ca atare, cat ca experienta exemplara si elocventa, prin intermediul careia nu cred ca o cunoastem mai bine pe autoare- asta e de fapt marea iluzie a cartii, natura ei secreta care ascunde parca si mai eficace indaratul acestor aparente confesiuni- dar cunoastem mai bine natura umana, acel cvasiinefabil to anthropinon pe care il vaneaza cu atata perseverenta si stiintele umaniste, si literatura, si artele". (Zoe Petre)

Fernando Pessoa

Cartea nelinistirii

Aceasta carte aproape mitica, probabil opera cea mai seducatoare a lui Fernando Pessoa, e un monolog interior de o tristete indicibila, care surprinde cu o minutie halucinanta interiorul cu mii de fatete al uneia dintre numeroasele sale heteronime, Bernardo Soares. Cine este Fernando Pessoa?" se intreba Octavio Paz, adeverind inca o data ca opera unuia dintre cei mai importanti, prolifici si proteiformi autori ai secolului XX, "investigatorul solemn al lucrurilor futile", declina personalitatile virtuale coexistand in sine si revelate gratie scriiturii ce atribuie fiecareia o realitate fictiva. Scrisa intre 1913 si 1935 sub forma de panseuri, maxime, aforisme, Cartea nelinistirii pseudojurnalul pessoan, este o cronica a deziluziei si a deriziunii izvorate din convingerea ca viata e lipsita de noima, iar arta nu-i confera nici un sens. Ferit de privirile contemporanilor, cultivandu-si sistematic forta imaginatiei, Pessoa isi construieste un dublu - Bernando Soares - pe care-l asaza intr-un univers personal ireal si cu toate astea mai adevarat, pentru el, decat lumea reala. Soares, un umil functionar in costume cenusii, alege sa-si petreaca viata intr-o izolare aproape monahala, ...

Cornel Mihai Ionescu

Palimpseste

Editia a II-a Unul dintre volumele de exegeza universitara ce au marcat generatii intregi de studenti. Imbinind comparativismul cu analiza deconstructivista a unor opere traditionale romanesti, cartea a adus, din momentul aparitiei, un suflu nou, care-si pastreaza prospetimea studierii unor opere considerate clasice si intangibile. „Nu-mi vine in minte o alta carte scrisa de vreun profesor de-al meu de la Litere care sa ma marcheze asa cum au facut-o Palimpsestele... A fost o revelatie formatoare, asa cum era chiar persoana profesorului Cornel Mihai Ionescu: original, intr-o masa de conformisti, aristocrat in mijlocul unor personalitati sterse, plin de un curaj sfidator acolo unde cultul soaptelor pe la colturi inca-si revendica intiietatea. Pentru multi din generatia mea (si ma refer aici la cei care umpleau amfiteatrul la cursurile despre manierism), profesorul Cornel Mihai Ionescu intrupa tot ceea ce visasem ca tineri filologi: figura Maestrului.” (Bogdan-Alexandru Stanescu)

Alexandru Paleologu

Simtul practic

Editia a II-a Simtul practic este cea mai polemica si incisiva culegere de eseuri si interviuri din toata seria Alexandru Paleologu. Atit in subiectele de actualitate abordate – de la comentarea avizata a meciului din Cupa Davis dintre Stan Smith si Ion Tiriac, pina la mustrarea lui Nichita Stanescu, sincera, parinteasca –, cit si in raspunsurile la intrebarile provocatoare din interviuri, eseistul ramine acelasi elegant, subtil si ironic, fara rival, om de litere. „Pe scurt, critica buna trebuie sa indeplineasca trei conditii: sa fie bazata pe impresii adevarate, pe talent, adica, sa fie precisa si sa aiba umorul ideii. Iar in plan etic, critica trebuie sa fie competenta si proba, sa nu se piarda in conjuncturi. Fara a nega seriozitatea si metoda, Alexandru Paleologu iubeste, in critica, partea de arta. O scrie intocmai cum o concepe: cu gratie, desi niciodata in mod neriguros, cu finete si cu o libertate care merge de la exprimarea franca a sentimentelor de lectura, a gustului, pina la utilizarea unei limbi adorabile, amestec de formule orale, «populare», fara pretentii si de neologisme inuzitate.“ (Nicolae Manolescu)

Alexandru Paleologu

Spiritul si litera

Incercari de pseudocritica Editia a II-a Critic literar si de arta, riguros cu textul si imaginea, neincorsetat de formule sau stereotipii stilistice, denuntind prejudecati si punind in loc interpretari originale si profunde, Alexandru Paleologu ramine in volumul Spiritul si litera acelasi spumos eseist, a carui eruditie se regaseste atit in eseul despre teatrul antic, cit si in studiul de arta comparata dedicat iconografiei Bisericii Domnesti de la Curtea de Arges. Interzise spiritelor dogmatice, eseurile lui Alexandru Paleologu amintesc, odata cu fiecare reeditare, ca opusul „risului liber nu este plinsul, ci rinjetul inform si gregar al rinocerilor“.

Carmen Musat

Strategiile subversiunii. Incursiuni in proza postmoderna

Editia a II-a Strategiile subversiunii. Incursiuni in proza postmoderna este una dintre putinele abordari critico-teoretice sistematice ale prozei noastre postmoderne in general si ale prozei optzecistilor in special. Volumul substantial si incitant al lui Carmen Musat are meritul esential de a problematiza relatia dintre etic si estetic in proza romaneasca postmoderna, introducind rigoare si responsabilitate profesionala acolo unde multi obisnuiesc sa propuna aproximatii si improvizatii la indemina. Stilul are claritate si nerv, in acord cu tripla relevanta – teoretica, didactica si militant-critica – a lucrarii. Strategiile subversiunii este un reper in bibliografia obligatorie a postmodernismului romanesc. „Constatind proteismul si dispersia postmodernismului, Carmen Musat il aduna si, s-ar putea spune, il domesticeste, cu o gratie de imblinzitoare de fiare salbatice. Capetele hidrei teoretice sint supuse, nu retezate. Compozitia insasi a cartii reflecta aceasta strategie de investigatie si analiza, gen mina de otel in manusa de catifea. Erudit fara ostentatie si sistematic fara pedanterie in primele doua sectiuni, demersul analitic este permanent consolidat prin ...

Dan Cristea

Poezia vie

„Ceea ce m-a interesat, cu precadere, in aceste eseuri (si aici imi recunosc o oarecare continuitate de perspectiva) e pozitia eului care scrie, fiinta atit sensibila, cit si lingvistica. M-am bazat indeobste pe o lectura lenta, pe o lectura din interior, favorabila nuantelor, oscilatiilor si contradictiilor, ca si momentelor forte din textele poetice avute in vedere. S-ar putea depista, in aceasta privinta, apropieri de ceea ce s-a numit critica constiintei, critica simpatetica, critica de identificare, critica imaginarului – printre putinele moduri de lectura care s-au aplicat, cu folos si rezultate remarcabile, asupra textelor poeziei moderne.” (Dan Cristea) „Nici o epoca nu se poate lipsi de o mica avangarda de cunoscatori de poezie, spirite independente si intr-o anume masura mai inaintate decit epoca lor sau predispuse sa asimileze mai repede ceea ce e nou.” (T.S. Eliot)

Emil Cioran

Scrisori către cei de-acasă

Conversaţie cu un absent, scrisoarea este un eveniment major al singurătăţii. Adevărul despre un autor e de căutat mai degrabă în corespondenţa decît în opera sa. Cel mai adesea, opera este o mască. În cărţile sale, Nietzsche joacă un rol, se erijează în judecător sau profet, îşi atacă prietenii şi duşmanii şi se plasează – orgolios – în centrul viitorului. În schimb, în scrisori se plînge, e nenorocit, abandonat, bolnav, amărît, e tocmai contrariul a ceea ce se vede în necruţătoarele sale verdicte şi imprecaţii, adevărată însumare de diatribe. (CIORAN) Nimic din personalitatea lui Cioran nu poate fi mai esenţial etalat în afara scrisorilor către fratele său, Aurel, ori sensibil modificat faţă de mărturisirile făcute aici lui Jeni şi Arşavir Acterian, lui Mircea Eliade, N. Tatu sau Constantin Noica. Dacă se poate imagina un Cioran mai transparent decît cel din propria-i operă, acela se află integral şi pe deplin elocvent în acest volum. (Dan C. MIHĂILESCU)

Gabriel Garcia Marquez

N-am venit sa tin un discurs .

Noel Malcolm

George Enescu.Viata si muzica

Enescu e, poate, exemplul cel mai frapant de compozitor la care bogăţia darurilor muzicale – virtuozitatea violonistului, anvergura dirijorului, cultura, memoria cuprinzând stiluri şi epoci întregi – a pus în umbră propriile-i compoziţii. Mai mult, succesul de public al Rapsodiilor române a făcut să treacă în plan secund adevăratele capodopere enesciene: Oedip şi muzica de cameră scrisă spre sfârşitul vieţii. Noel Malcolm, un remarcabil cunoscător al compozitorului român, face un act de dreptate dezvăluind cititorului ce are mai profund original personalitatea muzicală a lui Enescu şi caracterul său fără fisură