Şorichiţ nu vrea la "glădiniţă".

Shoko Tendo

Yakuza Moon. Memoriile unei fiice de gangster

Shoko Tendo - fiica unui şef yakuza - a crescut în Japonia anilor '70-'80, ducând o viaţă incendiară care o plasa cel mai adesea dincolo de limita legii. Ca urmare a unui joc greşit, tatăl lui Shoko dă faliment şi ajunge înglodat în datorii. Fiica lui alunecă pe calea delincvenţei juvenile, consumă peroxid şi are un comportament agresiv. Face închisoare. După ce este eliberată, începe să-şi administreze cel mai tare drog din Japonia, SHABU, o combinaţie injectabilă între metamfetamine şi heroină, cu efecte de exacerbare a sexualităţii. Se căsătoreşte în final, dar apoi divorţează pentru a se dedica meseriei de damă de companie, un job destul de onorabil în Japonia şi care aduce mulţi bani. Această carte este o autobiografie şi, prin autenticitatea ei, un fenomen cultural. "Vocea lui Tendo se ridică dintr-un segment al societăţii japoneze pe care majoritatea compatrioţilor săi preferă să îl ignore. Povestea ei aruncă o rază de lumină într-un colţ întunecat şi prea puţin înţeles al Japoniei zilelor noastre." The Guardian "... un titlu care s-a epuizat deja în 11 tiraje în Japonia. Şi asta pentru că relatează, ...

Tudor Ţopa , Iolanda Malamen

Dialoguri. Literatura e un om fără milă.

Tudor Ţopa este un scriitor cu totul atipic. Până acum a publicat doar două cărţi: Încercarea scriitorului şi Punte, cărţi care sunt, în fond, două ample fragmente dintr-un jurnal continuu, ca să zic aşa. Prozatorul face parte din Şcoala de la Târgovişte, adus în mijlocul grupării nu doar de prietenia cu Radu Petrescu, dar şi de aplecarea spre lecturi profunde, spre scrierea unor jurnale livreşti, chiar de pasiunea comună pentru muzică, dar şi pentru alte arte. Altfel, Tudor Ţopa, Alexandru George şi Petru Creţia sunt percepuţi ca membri ai Şcolii de la Târgovişte, deşi nu prea au nimic cu oraşul în sine, pe care nici nu l-au prea vizitat. În cadrul mişcării, Ţopa face totuşi figură aparte, el fiind nu doar un „caligraf subţire” ca toţi ceilalţi, dar mai ales un conviv care se risipeşte fermecător în oralitate, devenind adesea omul-spectacol. În volumul de faţă, Ţopa se dovedeşte un interlocutor dificil sau, oricum, incomod. Nu e fudul, nu-i place să se audă vorbind, nici să iasă în faţă cu orice preţ, dând răspunsuri scurte şi la obiect. De aceea, Iolanda Malamen trebuie să se întrebuinţeze serios, să pună ...

Ellen Raskin

Jocul lui Westing

Moartea plină de mister a unui milionar excentric adună laolaltă şaisprezece oameni diferiţi şi cu totul neobişnuiţi, care trebuie să desluşească circumstanţele decesului unchiului Westing pentru a putea moşteni averea acestuia. Cei şaisprezece posibili moştenitori cad imediat în patima jocului propus de Westing prin testamentul său, atraşi de miza finală: două milioane de dolari. „Nu contează ce aveţi, ci ceea ce nu aveţi“ este unul dintre indiciile lăsate de unchiul Sam. Însă jocul lui presupune multă atenţie, spirit strategic, diplomaţie şi o privire de la distanţă. Jocul lui Westing este o adevărată analiză a tipului uman à la Hercule Poirot.