Şorichiţ nu vrea la "glădiniţă".

Orson Scott Card

Copiii mintii

„Un sfarsit reusit al seriei despre evolutia etica a omenirii, un concept rar abordat inainte de Orson Scott Card si niciodata pus in discutie la un nivel atat de elevat.“ Booklist „Orson Scott Card scrie o proza de forta si abordeaza inedit teme mistice si cvasireligioase si in acest volum scrie cele mai reusite scene de conflict in stilul lui convingator, uneori foarte emotionant.“ Publishers Weekly Inteligenta artificiala Jane poate salva cele trei specii de pe planeta Lusitania. A invatat sa stramute navele in afara universului si sa le plaseze in alte lumi, desfiintand viteza-lumina. Pentru asta, trebuie sa-si foloseasca toate capacitatile de procesare, dar Congresul Stelar inchide univers dupa univers… in curand Jane nu va mai reusi sa trimita navele in alte parti. Ca sa se salveze, copiii lui Ender trebuie s-o salveze mai intai pe ea…

Audrey Niffenegger

Sotia calatorului in timp

Cind Henry a cunoscut-o pe Clare, ea avea sase ani, iar el avea treizeci si sase. S-au casatorit cind ea avea douazeci si trei, iar el avea treizeci si unu. Pare ciudat, dar nu e, pentru ca Henry este unul dintre primii oameni diagnosticati cu cronoafectiuni: din cind in cind ceasul lui genetic se reseteaza si se trezeste aruncat in viitorul sau in trecutul sau. Cu aceasta au a se infrunta cei doi eroi ai romanului, un bibliotecar si o studenta la arte, cu aceasta are de luptat dragostea lor. „Urasc sa fiu acolo unde ea nu este, cind ea nu este. si totusi plec mereu, iar ea nu ma poate urma“ - zice Henry. Romanul a fost ecranizat iar premiera filmului va fi pe 6 noiembrie 2009.

Despre seductie.

Nimeni nu traieste cu adevarat daca nu cade sub o forma sau alta de seductie. De fapt, oamenii raman cel mai adesea acolo unde specia ii asaza: (in "bancul de heringi", de care vorbea un filozof danez), acolo unde se traieste dupa regula tuturor. Acolo ne instalam cu totii din clipa in care venim pe lume si tot acolo ramanem, cei mai multi dintre noi, pana la sfarsit. Cel mai adesea nimeni nu vine sa ne se-duca, sa ne ia de mana, sa ne scoata pe drumul mare al vietii si "sa ne duca de o parte", de acea parte in care ni se da sansa sa ne regasim cu viata noastra traita ca destin, ceea ce inseamna: traita pe cont propriu. Prima concluzie a acestei carti este: Vai de cei care nu au apucat niciodata sa fie sedusi! Iar daca este asa, apare imediat intrebarea: Unde ne sunt seducatorii? (Gabriel Liiceanu)