Şorichiţ nu vrea la "glădiniţă".

Lev Tolstoi

Anna Karenina

„Tolstoi este cel mai mare prozator rus. Iar maretia lui se datoreaza calitatii rare de a se adapta la statura noastra, la ritmul nostru. Proza lui e ritmata de bataile propriei noastre inimi, iar personajele sale par sa se miste la fel de firesc in lumea noastra ca trecatorii care ni se perinda pe sub ferestre in timpul lecturii.” (Vladimir Nabokov) In romanul Anna Karenina (1873-1877), axat pe tragedia unei femei aflate sub imperiul distructiv al unei pasiuni adulterine, Tolstoi divulga ipocrizia inaltei societati, zugraveste descompunerea modului de viata patriarhal, distrugerea institutiei familiei. Receptarii lumii de catre o constiinta individuala si rationalista scriitorul ii opune valoarea in sine a vietii, in infinitul, in nestatornicia haotica si in concretetea ei reala, manifestindu-se drept un „criptovazator al trupului” (termenul ii apartine lui Dmitri Merejkovski).

Robert Foley

Oameni inaintea oamenilor

Reputat specialist in paleoantropologie, Robert Foley prezinta, dintr-o perspectiva evolutionista, 'nasterea' lui Homo sapiens. O lucrare atragatoare, cu un limbaj accesibil, care ne arata cat de departe sunt teoriile actuale de simplitatea evolutionismului darwinist.

Mario Vargas Llosa

Razboiul Sfarsitului Lumii

"Atît Răul, cît şi Binele sălăşluiesc în egală măsură în om, de aceea autorul nu îşi judecă personajele [...]. Tematica romanelor lui Vargas Llosa este morală, profund morală, o tematică a valorilor, una axiologică. [...] În problematica vargasllosiană a călăului şi a victimei se dezbate stăruitor tema destinului. Pe de o parte, avem un determinism naturalist, care se înstăpîneşte peste personaje şi le urmăreşte în viaţă şi în moarte. Pe de alta, liberul arbitru se impune prin hotărîri violente în culminarea existenţială a creaturilor sale. Fatalism, pe un talger, ducînd la frustrare; iniţiativă dinamică, pe celălalt, ducînd spre speranţă." (Jose Luis Martin)