Şorichiţ nu vrea la "glădiniţă".

Adevarata calatorie a lui Zahei

"Inculpatul Vasile Voiculescu [...] a scris o serie de poezii pe teme mistice, care au caracter dusmanos fata de regimul de democratie populara din Republica Populara Romana. [...] Inculpatul a recunoscut in instanta ca a scris o serie de poezii mistice, insa nu a urmarit sa ponegreasca regimul democratic popular din RPR. Tribunalul inlatura ca nesincere sustinerile inculpatului, facute in sensul de mai sus si retine in sarcina sa faptele comise. Fata de recunoasterile integrale facute cu ocazia anchetei penale, coroborate cu declaratiile celorlalti coinculpati, precum si cu materialele corp delict aflate la dosar, Tribunalul retine ca dovedite in sarcina sa faptele comise. Il condamna pe Voiculescu Vasile la 5 ani temnita grea si 5 ani degradare civica pentru uneltire contra ordinii sociale prin agitatie publica."

Des Machale

ANTOLOGIE DE VORBE DE DUH

Specia colectionarilor e indeobste suspecta. Iti vine greu sa intretii raporturi firesti cu un ins stapanit de vocatia arhivei. Indiferent daca respectivul aduna fluturi, scoici, tricouri de fotbalisti sau capace, un semn de intrebare tot ramane. Exista insa si exceptii, dintre care unele chiar simpatice. Este cazul lui Des MacHale, care a strans intre coperte o antologie de citate trasnet, cu pendulare intre umorul involuntar si replica sfichiuitoare. Caleidoscopul atrage atat prin semnaturile dinauntru, cat si prin larghetea domeniilor. Printre autori se numara, de-a valma, Groucho Marx si Roger Scruton, Salvador Dali si Ilie Nastase, Peter Ustinov si Ronald Reagan, Emile Zola si Dean Martin, Max Beerbohm si Cassius Clay. Panseurile lor sunt delicioase si invita nu la zambet, ci direct la hohot. Un exemplu? Sa citam la intamplare: Am asistat candva la o bataie care a degenerat intr-un meci de hochei (Rodney Dangerfield). traducere de Radu Paraschivescu

A fi sau a privi

Vesnic plecat de acasa, mereu in documentare in propria sa viata, spiritul meu este prea ocupat cu privitul pentru a putea fi cu adevarat infrant sau invingator si chiar pentru a putea fi. A fi si a privi devin doua verbe opuse si violent exclusive in lumina unui intreg destin. A fi sau a privi , asta e intrebarea. In aceasta perspectiva, a astepta nu inseamna a pierde timpul, ci a te impartasi dintr-o psihologie colectiva infinit sugestiva; a fi inselat nu e numai o umilinta, ci si o revelatie; a fi lovit nu e numai o durere, ci si o descoperire. A merge cu autobuzul, a vizita un bolnav, a fi bolnav chiar, a vorbi cu un copil, a face piata, a intalni un prieten, a fi nedreptatit, a fi laudat, a fi iubit, a nu fi iubit devin, din simple intamplari, situatii magice de dezvaluire a lumii, prilejuri de uluitoare surprize in univers. A fi pentru a privi iata o fascinanta terapeutica, iata o solutie. ANA BLANDIANA