Şorichiţ nu vrea la "glădiniţă".

David Nicholls

David Nicholls : O zi

15 iulie 1988. Chiar după absolvirea facultăţii, Emma si Dexter trăiesc o noapte de dragoste, urmând ca a doua zi fiecare să pornească pe propriul drum. Între fata nesigură pe propriile calităţi, dar care visează să schimbe lumea, şi tânărul playboy provenit dintr-o familie înstărită, vanitos şi fermecător se înfiripă astfel o prietenie de două decenii, descrisă prin intermediul unor frânturi de viaţă petrecute în aceeaşi zi de 15 iulie. Undeva pe parcursul acestei călătorii îndelungate, în care speranţele se împletesc cu oportunităţile ratate, zâmbetele cu lacrimile, certurile cu împăcările, Emma şi Dexter îşi dau seama că tot ce căutaseră întreaga viaţă se aflase chiar înaintea lor încă de la început. „E o poveste de iubire care vorbeşte despre prietenie, despre familie, despre nostalgie şi regret, despre felul în care speranţele şi visurile noastre nu se îndeplinesc întocmai am dori noi. E o poveste cu nuanţe dulci-acrişoare.” David Nicholls

Theron Q. Dumont

Concentrarea - Secretul realizarii perfecte.

Aceste lectii te vor stimula si inspira sa atingi succesul; te vor aduce in armonie perfecta cu legile succesului. Iti vor oferi solutiile pentru a putea stapani obligatiile si responsabilitatile tale. Te vor face mai constient de Sine. Metodele de concentrare oferite in aceasta carte, daca sunt puse in practica, vor deschide caile interioare care te vor reconecta la Sursa Suprema generatoare a tuturor legilor divine ale acestei creatii, Esenta eterna a adevarului imuabil care este Dumnezeu. Extrase din carte: "Te poti concentra, dar o vei face?" "Exercitii de concentrare 1" "Exercitii de concentrare 2" "Exercitii de concentrare 3" "Dezvoltarea vointei prin concentrare"

Tudor Ţopa , Iolanda Malamen

Dialoguri. Literatura e un om fără milă.

Tudor Ţopa este un scriitor cu totul atipic. Până acum a publicat doar două cărţi: Încercarea scriitorului şi Punte, cărţi care sunt, în fond, două ample fragmente dintr-un jurnal continuu, ca să zic aşa. Prozatorul face parte din Şcoala de la Târgovişte, adus în mijlocul grupării nu doar de prietenia cu Radu Petrescu, dar şi de aplecarea spre lecturi profunde, spre scrierea unor jurnale livreşti, chiar de pasiunea comună pentru muzică, dar şi pentru alte arte. Altfel, Tudor Ţopa, Alexandru George şi Petru Creţia sunt percepuţi ca membri ai Şcolii de la Târgovişte, deşi nu prea au nimic cu oraşul în sine, pe care nici nu l-au prea vizitat. În cadrul mişcării, Ţopa face totuşi figură aparte, el fiind nu doar un „caligraf subţire” ca toţi ceilalţi, dar mai ales un conviv care se risipeşte fermecător în oralitate, devenind adesea omul-spectacol. În volumul de faţă, Ţopa se dovedeşte un interlocutor dificil sau, oricum, incomod. Nu e fudul, nu-i place să se audă vorbind, nici să iasă în faţă cu orice preţ, dând răspunsuri scurte şi la obiect. De aceea, Iolanda Malamen trebuie să se întrebuinţeze serios, să pună ...